Poezie
Ametistele iubirii
plânge-mă...
1 min lectură·
Mediu
Prin albăstruia briză chem valul pentru tine,
Dar liniștea din mine e dusă în abis...
Când noi vom fi mereu un chip ales de vis,
Eu te-aș iubi-e clar; tu știi asta mai bine.
Căci am iubirea plânsă de aur și argint,
Și nicio stâncă albă asemuită ție;
O crustă de iubire ce este încă vie
O trec inimii tale curate ce-o colind...
Prin codri umbra deasă aduce raze line,
Ea ți-ar putea șopti când marea o să soarbă
Fiori de stele reci prin sângele din vine
Ori o camee mută desprinsă de vreo iarbă.
012.827
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Madalina Ionescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Madalina Ionescu. “Ametistele iubirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/madalina-ionescu/poezie/1781568/ametistele-iubiriiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
biluțele de prin batiste,
si lacrimile mele triste
sunt suvenirurile care
îmi amintesc de tine tare.