Mesajul din sticlă
Știi Mă gândeam la ce mi-ai spus tu cândva, demult: Când totul este perfect, de ce cântecul face carnea să plângă? De ce noaptea face ca o tulpină cu spini să crească din pat? De ce nu este
Promisiuni
mare de stele ard în neagra noapte viața printre neliniști este un plic cu șoapte litere de lacrimi presărate-n vânt. Cuvânt cu cuvânt, cuvânt din cuvânt timpul este tot ce ne-a mai rămas
Efemer
chiar în acest moment cineva a născut un copil poate doi e război în ucraina iar eu eu am nevoie de ochii tăi să scriu cea mai bună metaforă despre zei despre fructele unei iubiri
Îmblânzirea sufletului
Sufletul meu s-a îmblânzit cu o neliniște Am deschis ușa casei de la țară Iar în prag mă așteptau copiii lumii Flămânzi speriați își vindeau locurile de veci Pe te miri ce Oh bunică mamă
Poem pentru Suflet
Dacă aș fi poet, aș scrie despre zei. în fiecare om e-un zeu mai mic și-n fiecare zeu un vis mai mare. Dacă aș fi poet, aș scrie despre soare. în lumina sa, cei iubiți au trup iar trupurile îl
carusel
și la capătul unei suferințe teribile poți afla pacea. lasă-mă să te privesc prin ochii unui copil care nu a simțit dragostea, înainte de a-mi întâlni creatorul! lasă-mă să dansez până la
Exorcism
ne împăcăm cu gândul morții gândul se strecoară ca mercurul în umbra noastră doar așa putem aproba viața cu hohot cu resemnare doar așa putem să-l uităm pe dumnezeu ca mai apoi să ne cerem
elogiul demenței
ești valul care poartă cântecul meu la mal cântecul meu și mortul meu și calul meu și cearceaful meu alb ești femeia pe care nu am așteptat-o niciodată care face marea să ardă în flăcări și
Despărțire
"Sunt doi lupi în inima fiecărui bărbat, unul este dragostea, altul este ura." Fata îl privește un timp îndelungat. "Și cine câștigă?", întreabă bărbatul. "Cel mai înfometat." Bărbatul
Ospăț
La ospăț, Hamlet îl mănâncă pe tatăl său mort. Calul mănâncă un câine, Puii de vultur rup cu ciocul din propria lor mamă, Călugărul, nemilos, mănâncă o călugăriță. Iubita mea mănâncă ultimul
Mâine
Azi nu îți voi spune nimic despre moarte și poți scuipa pe jos la oră fixă * Azi s-a născut un arlechin din adulterul cerșetorului cu o stea arlechinul nu are ce mânca și smulge capul la
Serendipity
știi cum sunt zilele acelea în care nu îți iese nimic nici să numeri nici să dai de pomană la morți calul are două inimi arlechinul una iar dumnezeu te pândește la colț cu o vată de zahăr pe
Vertij
Un loc de altar nu găsim și noi? Vertij Când degetele noastre șușotesc între ele În toate colțurile lumii becurile se sting Porumbeii pocnesc în aer în timpul zborului Eu mă închin iar din
Jocul de-a mama și de-a tata
mi s-a pus pata pe tine/ o pată mare cât o zi de post/ cât un oraș de post/ cât tot universul de întunecată/ cât toate pietrele râurilor de curată/ în ea am prins și un jocheu cu degetele înfipte-n
soledad
îngerul meu s-a scuturat de câteva ori asemeni calului din poveste ce a mâncat jăratec la o pomană țigănească a deschis forțat gura profetului și i-a îndesat pe gât naftalină rămân amintiri
Linii
nu mai otrăviți copiii cu dorințele acestei lumi am văzut un individ ce a intrat într-o sală de teatru s-a așezat în primul rând și urlând a ars în flăcările iadului cunosc un amestec de
Mens sana in corpore sano
fuck un început delicat un pui de cuc turbat de vânt vânat dezirat de-un bot țuguiat fuck fuck fuck și pot să scriu fuck cât încap câte-n cap la proțap nu ai nevoie decât de tine eu nu am
Metamorfoze
Karma În incinta clădirii bibliotecii, se joacă o piesă de teatru cu cerșetori fără educație, adunați de pe stradă. Spectatorii sunt fie morți fie pe moarte. Actorii, curați dar în haine
Viața lui Pi
pi, era un băiat mai brunețel la ten ce crescuse prin zona de sud a ferentariului, și avea o pisică vărgată precum un tigru bangalez. trăiau amundoi fericiți împărțind în armonie spațiul plan
noi doi și restul lumii
o ascult pe maia cum nu am mai ascultat pe nimeni vreodată. cu tot trupul. cum nu am mai reușit să ascult pe nimeni vreodată. ea îmi vorbește despre prima noastră ninsoare, despre mere ionatane,
Singurul meu prieten se va sinucide
Aseară, am vorbit la telefon, după mult timp, cu singurul meu prieten. “Salve tinere, ce mai faci?”, mă întrebă acesta. “Aici la mine, totul este îmbrăcat în alb iar orașul se învârte invers acelor
o palmă peste fața timpului
ca o carte bătută de ploaie colindam ulița satului combinând în minte toate functiile trigonometrice posibile. eram gata să fac orice. să iau un tren și acesta să mă lase într-o haltă în mijlocul
Ultima filă din jurnal
Stau la masa din bucătărie și privesc pe fereastra mare și murdară. De curând, vizavi, peste șosea, din cenușa unei case naționalizate, s-a ridicat mai rapid ca o biserică, un nou Spital General.
Nu sunt fiul zeului tău
Toate personajele care apar în această pagină sunt fictive. Orice asemănare cu persoane reale, vii sau moarte sau în stare de inerție plictisitoare, este pur (ne)întâmplătoare. Tot ce ating se
Anywhere out of the world
Am murit. Și nu este o simplă afirmație gratuită. Sunt pur și simplu mort. Nu sunt fericit de constatare, însă s-a întâmplat totul atât de repede încât nici să sting lumina în cameră n-am
Ceața
Ceață peste tot în jur. Peste orașul-cadavru, peste blocuri, peste șosea, peste lac și copaci, ne-a învăluit ceața ca o haină. Îmbrăcat în haina aceasta, mă întreb de ce scriu mereu numai după ce
e noapte-n bucurești
și toată lumea face nani arunc în foc hipopotamii din pluș cu care până ieri mă jucam apoi plec neanunțat în vizită bă noi avem un suflet zic enervându-l pe platon platon fiind câinele unei amice bă
Elegie de acompaniat cu aulos
afară întunericul este precum un gunoi în ochi strecurat cu bolduri în orbite-adâncit și mi-e frigul cu ploaie plombat îmi apuc puternic piciorul stâng ba și pe cel drept ce nu vrea să mă asculte și
When love and hate embrace
fi-v-ar a dracului indiferența pe care o afișați cu nonșalanță lumea e plină plină de voi sunteți plini de voi nu pot nici să mă spânzur liniștit nemilos mânia voastră nu are resentimente ura nu ne
Lay me down
tu ai adus luna aproape de Pământ eu înlemnit de mirare infidel și urât nu am prins poalele mantiei sale tu mi-ai înălțat sufletul la cerul înflorat eu am părăsit zorii arși nedemn și-epuizat
ego egal voi
sunt cam timid și cam retras dimineața/ în conduita bushido a suporta viața este o virtute/ suntem în prima zi a noului an și nu mai am țigări pe brațele mele torc două mâțe/ nu este casa mea nici
Infix
o zăream siluetă pastelată urme vineții pe brațe buze tremurând deșuchiate femeia aceasta își purta vălul din mătase și sidef pe umerii goi umeri de copil și scoică sculptată despletea
Rugăciunea dinainitea sinuciderii
pradă limpezimilor m-am oferit apa moartă m-a învăluit și m-a purtat de-a lungul și de-a latul unei albii nisipoase inelare de dimensiunile și forma unei vieți propria istorie creștet
Cu noaptea
l-am visat purtând pe brațe primul său născut mort la naștere putrefact și neuns nu i s-au tras clopotele căci i-ar fi murit toți cei de mai apoi chiar din timpul lăuziei mamei o voce
identitate
sunt cel pe care noaptea l-a numit din oficiu, creștin cel sub a cărui lună se culeg incantații sunt doină putredă și veșmînt asudat voi fi precum un extaz sub neolitic botezat așa cum se
Geniu șomer
Îmi câștig traiul din a scrie versuri pe piele: Numai pe când, pielea mi-este bătută și viu colorată cu sânge-nchegat; când, luna obosind de a fi privită se stinge-n pătrar; când, copii de la
Der Durst
\"Împărăția lui Dumnezeu e în voi!\" (Luca-17,21) Erau peste o mie de Häftling-i, cu vârste de până în 21 de ani, care stăteau aliniați în rânduri de câte cinci pe platoul din fața barăcii
Un film mut și-un cinematograf uitat
Heine Dacă ar întreba cineva în Pogoanele de „Ticu de la film” toată lumea și-ar aminti propria copilărie sau tinerețe și toate aceste amintiri le-ar lega de cinematograf... Au fost
