Efemer

chiar în acest moment cineva a născut un copil poate doi e război în ucraina iar eu eu am nevoie de ochii tăi să scriu cea mai bună metaforă despre zei despre fructele unei iubiri nemuritoare despre beție și toate bucuriile ei despre orice lucru care ne-ar face să uităm câteva clipe chiar în acest moment un copil a murit poate doi apusul e o poezie de dragoste e un semn de viață iar inima mea inima mea e o temniță cu pereții pătați de sânge nevinovat printre gratiile ei degetele fostelor mele iubiri te apucă de marginea hainelor și de gleznele picioarelor am nevoie de ochii tăi care știu cum să mă citească deja m-au zărit agonizând urlând urlând urlând cu sufletul gol cu trupul gol în mijlocul acestor străini în mijlocul armelor și a tuturor gloanțelor