Nu sunt fiul zeului tău

Toate personajele care apar în această pagină sunt fictive. Orice asemănare cu persoane reale, vii sau moarte sau în stare de inerție plictisitoare, este pur (ne)întâmplătoare. Tot ce ating se transformă în cenușă. Să nu îți faci niciodată chip cioplit din mine! Trec peste tot ceea ce simt ca peste o oglindă în țăndări, având tălpile goale. Sunt coruptibil. Solicit mită pentru a te lăsa să treci de tristețea reflecțiilor rătăcite care-ți fut diminețile/ numai în aparență creierul omenesc poate crede în eternitate. Nu mă implic în proiecte. Sunt rece ca un cadavru orb căruia i-au înțepenit mâinile pe gâtul femeii// o umbră tânguindu-se la poalele înălțimilor. Sunt atât de sărac încât tot timpul simt în spate, din lumina bolnavă, că mă urmărește cineva. Mă arunc în gol și te trag după mine ca și cum ne-am îmbrățișa la un priveghi. Sunt profilul celui căutat de Interpol, desenat cu nailon încins pe burta ta, deasupra buricului. Nu îți răspund la întrebări atunci când mirosul pielii tale mă învăluie. Nu știu răspunsul la întrebări despre respirație, greieri sau otrava crimei perfecte. Mușc din țigara asta cu poftă și te-aș trage de sfârcuri. De la vecinul de palier se aude un cântec de leagăn. Nu te așeza pe genuchii mei, veșnicia a murit în pula mea odată cu prima notă de vioară! Lumea ta e falsă, asemeni unui astru fragil ce trezește în umanitate spaimă. Sunt varză. Mă frec la ochi cu rădăcini de hrean și mărăcini. În genuchi, cu gâtul lung ca o lebădă spre miazăzi să mi te-nchini, cu buzele intredeschise, chemând să te izbesc cu fluidul albastru al zilei de ieri. Oricine aș fi, să nu pretinzi că mă detești ci să o faci din tot sufletul! Îți dau șansa să uiți. Așa cum ai uita de zile polare cu țipete, cu minciuni dulci ca visele, așa cum ai uita de pruncii dolofani uciși pentru organe... Cu mine nu vei avea niciodată un trecut căci te voi bate peste față fără suflu pentru toate poveștile de dragoste, până vei crede în Adam și Eva și vei ajunge ca să cerșești. Nu mă mai uimește nimic. Poate doar legile scrise ale lui Moise mai trezesc în mine milă și dorința cuiva de a privi Twilight în seara premierei de la Movieplex. Niciodată să nu ai încredere în mine căci ard tămâie de jur-împrejur și apoi mă protejez cu umbrela. Să nu-mi răspunzi niciodată, să nu comentezi, nu te voi asculta! Mă voi gândi la tine imaginându-mi ultimul glonț de pe Pământ cu care aș putea da greș în încercarea de a mă sinucide, rămânând infirm, pradă singurătății devoratoare, mereu devotatul meu câine de vânătoare. În fond sau în formă, ce pula mea îți pasă ție dacă m-am sălbăticit, dacă mă masturbez în timp ce dansez tango sau dacă mă arunc în aer? Sunt rotund și singur și protejez mediul înconjurător scriind "Fuck you very much" pe betoane. Las soarele să-mi cadă de pe umeri în mare iar câteodată transpir. Nu îmi doresc bunul altuia dar pun degetele pe cer când mi-e foame și îți jur că disper. Din partea mea poți să dispari din muzeul meu de cuvinte, poți să scuipi cât vrei între sâni (ai tăi sau ai celor care încă mai repetă cu voce tare împărțirea la doi), atât timp cât nu înțelegi suferința celui biciuit și întunericul cu liniștea sa tristă, nepăsătoare, apăsătoare, care alungă odihna. Într-un final, doar dacă vrei să mă găsești, doar dacă îți dorești cu adevărat să mă găsești, lasă-ți pașii să strivească altare, pescăruși și canoane! Sau tâmple murdare. Acolo sufletului îi este cel mai frig, cel mai cald, urât sau pustiu. Altfel nu sunt omul tău, nu am fost și nu voi fi fiul zeului tău...