Jurnal
Exorcism
flammis perpetuis
2 min lectură·
Mediu
ne împăcăm cu gândul morții
gândul se strecoară ca mercurul în umbra noastră
doar așa putem aproba viața cu hohot cu resemnare
doar așa putem să-l uităm pe dumnezeu ca mai apoi să ne cerem iertare
trebuie să mă iubești să renunți la tot sau la nimic trebuie să mă răzbuni
doar tu poți distruge ce a mai rămas din mine
ciopârțește inima acelui clovn ce nu a râs niciodată
te voi ține strâns și niciodată nu îmi va fi mai teamă ca acum
îmi strigă ea dezbrăcată transpirată tremurând în picioare în mijlocul camerei
cu lumina raiului ascunsă în spatele ochilor triști
pocnind autoritar prin aer dintr-un bici de sânge și piele
cu lacrimi pe obraji cu regrete cu dorințe secrete și fantasme murdare
necunoscută nemângâiată în nopțile cu rugăciune pe creștet pe sex
atinge-mă îmi poruncește ea iar eu simt cicatricile lăsate de cuțitul ascuțit
pe pieptul meu pe gâtul meu pe spatele meu pe brațele mele
tânjesc după mâinile sale sfredelindu-mi măruntaiele sufletului
până la cel mai înalt dispreț de sine de lume și de propriul nume
tânjesc după mâinile sale care ar putea modela din pământul cărnii mele un miel de sacrificiu
simt pe limbă gustul sărat al abisului și al neputinței și al rănilor noastre deschise și al păcatului
și știu că înăuntru între picioarele sale se găsește o promisiune un nou testament o nesfârșită condamnare
aș renunța la tot spune-mi numele tău demonule spune-mi numele tău spune-mi numele tău
https://www.youtube.com/watch?v=_99JBulZIZg
003026
0
