Poem simplu

o poezie interesanta, in cazul in care omiti ultimele doua strofe, care sunt prea... influentate (sa zicem asa).

va multumesc pentru comentariu d-na Silvia! intr-adevar si eu m-am gandit sa tai ultimele doua strofe insa pur din punct de vedere al constructiei. poate voi relua ideile ultimelor doua strofe in doua poeme diferite - voi pastra cele doua strofe aici:

noaptea, un vis se repetă de când tu ai plecat
de când ei au plecat, de când voi ați plecat.
în vis, sunt mereu în mijlocul unor tranșee
în jurul meu cadavre ciopârțite, sânge și noroi
iar eu ghemuit, strig, strig cât mă țin plămânii
într-o liniște infinită:
suflete, nu vezi că suntem în război?
totul este cu mult mai simplu acum
când am totul de pierdut.
sunt un actor nereușit în fața unei
camere goale, de filmat -
realizând pentru întâia oară în viață
că pentru a-mi juca rolul și a plânge
în hohote precum dictează scenariul
am fost silit să-mi trăiesc drama
cu adevărat

strofă este foarte bună, din punctul meu de vedere, este frumoasă, foarte expresivă, onestă. prima-i destul de confuză, dacă nu este timp să o iei de la capăt, ce anume este simplu cînd ea nu-i acolo? să o iei, totuși, de la capăt? plus începutul ăla care seamănă prea mult cu paler. și strofa a doua are o melodicitate specifică, dar nu o pot lega de ultima strofă. la fel cum nu o pot lega nici pe prima.

(sper a doua oara sa mearga)

primele doua strofe ar trebuie reduse cantitativ, mizat doar pe ceea ce poate servi ca introducere pt strofa 3, pentru ca aceasta din urma e cea care transmite cel mai mult, intrucat aduce totul in concret, un concret care spune mai multe decat generalizarile de inceput.

si pentru ca acest concret sa fie mai puternic si, prin impact, sa acceada la generalizare valida, pentru ca accentul final sa fie mai limpede, eu una mi am citit sa mi puna la mana o eticheta de mort (am simtit ca accentul e pe legatura eros moarte, asadar mort trebuie sa inchida cercul, iar nu mana, care devine o simpla purtatoare a mesajului, prin faptul ca i se ataseaza eticheta)

cam asta spuneam, huta pe semnalul ce pica

prima strofa mi-am dorit sa aduca nostalgie, resemnare (nu mai exista timp, nu mai putem face nimic), luciditate. tesut vindecat dupa o trauma, ca sa ii spun asa. totul este simplu - lipsa aduce eliberarea/libertatea. nu acea constiinta a pierderii care de regula ne trimite la suferinta si haos "nimic nu mai doare".
in ce priveste reducerea primelor doua strofe tinzand catre o generalizare valida sunt de acord, insa in cazul de fata nu aceasta a fost miza mea. miza o reprezinta linistea, ori tocmai obiectul generalizarii face ca aceasta sa dispara prin interogare, cred eu. intuitia despre eros-moarte cat si interpretarea oferita finalului sunt bune, insa nu as schimba nimic acolo intrucat nu imi doresc sa se inchida cercul, altfel la ce mai bun lupta? batalia de aceasta data a fost castigata.

va multumesc pentru comentarii

imi place forma finala a poeziei

noaptea, un vis se repetă de când tu ai plecat
de când ei au plecat, de când voi ați plecat.

cred ca referentialitatea susine atat cautarile de tip erotic cat si cele ale definirii de sine in relatie cu o noua etapa a vietii.

succes

mi-a plăcut femeia de aici. în rest, poem de tăcut.

Ai dreptate Marian, poemul vorbește și despre o nouă etapă a vieții, dar mai ales despre o stare a sinelui și nu privită drept fericire virtuala.
Lavinia, nu știu dacă am voie să divulg acest secret însă și mie mi-a plăcut femeia de aici -
Dorin, mulțumesc pentru stea și pentru felicitări - involuntar gândul mă poartă către decorațiile de război - Așa cum ai precizat și tu, scriind astfel, simțind astfel, am avut o altă viziune a lucrurilor însă au o importanță deosebită și aprecierile și comentariile primite pe text.
mulțumesc din nou tuturor pentru trecere...

eu "votez" pentru strofa a doua. simpla, curata.
de fapt versurile astea
"câte o stea căzând, câte o viață.
rup o pâine în două și râd."
au fost pentru mine intregul poem.
painea - ca balanta intre umbra si lumina, ca hrana pentru trup si spirit, granituind intre viata si moarte.

la ultima strofa m-ai pierdut, ceva cam prea multe explicatii, (acolo cu "ce pandea, [...] ca o umbra, etc". in fine.

dar versurile acelea doua din strofa a doua...multumesc pentru ele!
(semnez, un cititor simplu:) )

mă bucur că prin strofa a doua am reușit să transmit emoția angajamentului dintre viață și moarte. râd poate amintindu-mi cât de greu a fost să obțin acea pâine (simbol al supraviețuirii), râd conștientizând totodată inutilitatea sacrificiului și ușurința cu care o viață se sfârșește având doar acest țel. este singurul mecanism de apărare. poate.
la rândul meu îți mulțumesc și eu Cititor Simplu, pentru votul acordat

Acesta este genul de poezie curata care merge direct la suflet. Prima strofa contine cateva formulari cu valoare de aforisme, ceea ce ne arata ca, in simplitatea iubirii sale, creatorul poate si filosofa. Recunosc cateva trimiteri la lirica lui Daniel Corbu, care spunea cu cuvinte aproximative, intr-unul din poemele sale, ca singurul adevar care ne aproprie este painea. Un adevar care, intr-o nota tragica, este rupt in doua, teluric si cosmogonic. Motivul singuratatii, ca umbra, este unul uzitat in poezie. Banuiesc ca autorul si-a asumat "riscul" necesar, un poem simplu, care nu surprinde prin complexitate, dar care reitereaza un sentiment vechi de cand lumea. De apreciat.

Ionut, trebuie sa iti marturisesc ca pana acum nu l-am citit pe Daniel Corbu, insa o voi face in curand. Motivul singuratatii ca umbra (si nu numai) este cu siguranta uzitat si va reprezenta mereu un risc asumat. multumesc pentru apreciere/pentru adevar

ultima strofa e un pic prea apasat lirica, fiind astfel in conflict cu tonul si atmosfera poemului de pana atunci, care mizeaza pe simplitate si concizie.

consider uneori conflictul drept bun și în atmosferă și în ton, mai ales spre partea de final. aici, poate acesta este farmecul. ai evidențiat bine simplitate (cu tot greul ce îl presupune). îți mulțumesc pentru sublinierea celor de mai sus

este de partea mea daca deschid acest site si incep ziua cu o steluta, neasteptata. iti multumesc frumos pentru felicitari!