Promisiuni

mare de stele ard în neagra noapte viața printre neliniști este un plic cu șoapte litere de lacrimi presărate-n vânt. Cuvânt cu cuvânt, cuvânt din cuvânt timpul este tot ce ne-a mai rămas când din inima visului tresaltă un ceas iar sufletul se-ascunde prin vreun colț de poveste. În oglindă, privind lung și uimit, cine este? și oare de ce drumul a rătăcit cel ce-a iubit? de ce urletul dragostei Domnului a amuțit? am uitat cum e să umblăm desculți, să ne-amintim de durere! Doar cei ce știu cum e să promiți vor primi mângâiere