Luna Tudor

e clar o foaie de jurnal...de aia e si la \"personale\" :)
Multumesc de citiri.

\"totul e simplu ca toamna asta în care știm\" cred ca e definitia fericirii. a unei fericiri impacate cu faptul ca inima unuia bate mereu mai repede decat a celuilalt. un text foarte luminos, foarte tomnatec luminos, as putea zice :) bravo!

Mi-a placut mult \"creatia\" femeii tale, de la trup la...suflet? nu, mai degraba, portofel...totusi, as fi vazut un altfel de final pt. o altfel de femeie...oare artistul si-a pierdut inspiratia la final? oare tot ce poate tine o femeie in mana e un portofel????

eu cred ca, prin definitie, femeia e implinita cand tine in mana ei o alta mana: a ta, a artistului, a unui copil...

Dar, felicitari, foarte frumos, mai ales
\"ce poate face o femeie cu mîna?
se întreba artistul
ar putea ține o floare sau
ar putea indica o direcție aiurea\"

Sa ne citim de bine.

Mie, personal, mi se potriveste poezia...am citit-o ca si cand mi-ar fi citit-o el :) eu am simtit multa singuratate, dorinta de a intreba sau de a stii...mi-a placut imaginea stelei care spera la electricitate

Culmea, mie mi-a placut \"o să deschid toate icoanele sufletului meu\"...este ceva secret, pios, curat si sincer aici...ceva ce merge pana la ultimul gand, sau, mai bine, pana la ultimul instinct...te deschizi total, credincios.

Mie imi creaza impresia de insingurare...\"nimeni nu-ți mai repetă numele/nimeni nu te mai prinde de încheietură\"...si cand iti dai seama, \"genunchii ți se înmoaie \"...ei, iar tu parca o spui cu rautate...o rautate ce vine din durere...poate ea nici nu stie...parerea mea.

M-a impresionat soarele de graffiti. El o sa dureze.

seninatate si prietenie, intr-o zi de vineri cand afara-i urat, prea urat. multumim.

\"de asta am și greșit\"... mi se pare ca este tot ce trebuie zis. am citi poezia ta dintr-o singura suflare si te admir pentru curajul pe care il ai - sa simti pana la capat, pana la capatul rau, pare-mi-se...felicitari pentru poezie si pentru simtire, mai ales.
Dupa mine, versurile frumoase, dar goale, nu au cum sa fie - nu sunt! - poezie.

\"eram înaltă și tot creșteam creșteam\"...calul cu piciorul rupt a frant parca elanul unei \"cresteri\" abrupte, spre infinit. poate nu trebuia sa-l fi speriat pe Dumnezeu. poate nu trebuia sa fi crescut atat de mult? Bravo, citind textul am crescut si eu putin :)

Mi se pare incredibil de...vie poezia ta. Citind-o, parca vedeam dansul acesta, si mai ales \"arcuirile de fiara\" ale femeilor...