genunchii ți se înmoaie

n-am înțeles nimic. cine stă pe bancă?! e tipul de poem care face poetele să suspinde de dor cu gândul la frunzele căzute pe alei și parcuri cu bănci goale.
melancolie de toamnă la kilogram, adică nu e genul meu :D
foarte amical,

mi-a plăcut cum ai creat senzația de glisare, de afundare și de pierdere a pământului de sub picioare, a contactului, aderenței la lume și tragerea veșmintelor ca o cortină peste trup lângă ceașca de ceai probabil aburindă în timp ce moartea și visul se ating de umăr...

a doua strofa este cea care face Toata poezia.//

miruna, care poezie?! :D
... să fim serioși nu e nici pe departe genul de poezie care trebuia recomandată. după câte deduc eu este vorba de un \"boschetar\", sedus și abandonat, care servește ceaiul pe frig în parc.
de ce \"boschetar\" sedud și abandonat?!
1. \"nimeni nu-ți mai repetă numele\"
2. \"stai cu picioarele pe bancă / ceaiul alături\"...
toată chestia e că nu s-a sinucis încă, asta e un lucru bun, se putea și mai rău. :D
deosebit de amical,

alberto// e doar opinia mea.cel care a pus poema la recomandate are motivele lui//
mai amical ca niciodata,

Mie mi-a plăcut poezia și o să argumentez pe scurt și concis. Nu-mi permite timpul să mă lungesc cu un comm analitic.
Versurile simpliste nu sunt versuri clișeice. Să nu confundăm lucrurile și mai stilul unei scriituri. Poezia transmite un mesaj printr-o construcție simplă dar cu imagini complexe. Ceea ce înseamnă că poezia și-a îndeplinit rolul pe care autorul l-a dorit. Este un mare plus. Acum, bineînțeles depinde de gustul fiecărui cititor, însă superficialitatea mă enervează cel mai mult, mai ales când nu se găsesc alte argumente decât un mișto penibil, care nu-și are rostul. Dacă nu ne place ceva, asta nu înseamnă că nu este bun. Ar trebui să încercăm să fim cât putem de obiectivi, mai ales când vrem să criticăm.

Acest text este bun, iar finalul este potrivit.

pese
deosebit de amabilă :) pentru orice eventualitate.

\"Acest text este bun, iar finalul este potrivit.\" dacă acestea mai e comm analitic eu sunt moș Crăciun de la polul nord.
repet că habar n-aveți ce înseamnă un comm analitic, sunteți mai vagă în comentarii ca niciodată... lasați rolul acesta de cruciată împotriva \"mishtoului\" că nu știți să vă susțineți inepțiile decât cu fraze stupide, citez: \"Poezia transmite un mesaj printr-o construcție simplă dar cu imagini complexe. Ceea ce înseamnă că poezia și-a îndeplinit rolul pe care autorul l-a dorit.\"... huh... halal critică! Doamne ferește de critici ca dumneata!
amical,

E posibil să-ți fie înțeles punctul de vedere după trei intervenții, Alberto. Ia-o ușor cu agitatul pe căldura asta, să nu ți se umfle ceva la gât. Așa citeam pe undeva.

foarte bun

\"stai cu picioarele pe bancă / ceaiul alături
mânecile ți le-ai tras peste degete
genunchii ți se înmoaie \"

nu stiu, cred ca e prima oara cand ma bucur pentru un poet

...neinteresant... se anunță ploi și fulgere...
te-am salutat

puțin cam desuet [își sprijină capul de umărul tău]. dar poezie este oricum un moment f frumos descris, sugestii puternice. plăcută

eu am remarcat ideea alăturării, susținută de stări, redate mai degrabă prin verb: mai întâi nepăsarea (\"trec\" în prima strofă), apoi apropierea statică (\"vin\", în strofa a doua), dar mai ales nemișcarea din ultimele patru versuri (\"stai\"). cred că repetarea acestui \"alături\", dacă nu e spontană, necăutată, cel puțin îmi creează această impresie. ceea ce mă face să îmi apropii genunchii și să văd nodurile.
o construcție simplă, dar o viziune largă asupra cadrului și asupra interiorului celui poziționat în mijlocul lucrurilor. o zgribulire genuină, cumva copilăroasă.

eu vad ca poezia ca o topire, inmuierea genunchilor, diferita de cea a posmagilor, nu cred ca au in vedere o refacere a fiintei, nu are nimic mistic.
suna greu \'mortile ...
eu vad poezia ca pe o parasire, ca pe o constatare a unei oarecare inutilitati. singura imagine valabila pentru mine este aici
\'nimeni nu te mai prinde de încheietură\'
restul poeziei traind doar prin aceste cuvinte.
ziua buna

cred ca poezia este cu atit mai ok cu cit a reusit sa imparta publicul: cei care accepta spiritul minimal, cei care se preteaza in forme baroc. \"genunchii ti se inmoaie\" pentru genul de lirica putin experimentala, putin zen (sau asiatic, cum vrei) e o constructie buna: are echilibru, mizeaza pe atmosferica, pe fragmentarism (pentru ca sunt convinsa, exista un context in spatele acestei poezii). si asta nu pentru ca-l apar pe alex, ci pur si simplu pentru ca-i stiu stilul si pentru ca el incearca ceva deosebit de formele multiclicare ale poeziei imagini-poeziei stare.

miezul are efect si e bine potentat cu restul dispersiei.

sincer, poezia e putin confuza, incerci sa exprimi prea multe in prea putine versuri, dar cu timpul o sa-ti iasa din ce in ce mai bune. ai un stil interesant
cu prietenie

wow:)

alberto, florin, miruna, andreea, raul, laurentiu, amalia, madalina, stefan, paul - multam - si multumiri tare speciale pt ioana:) o sa incerc sa trec prin iasi vara asta si sper sa ai timp de un ceai si de ceva muzica:)

nu ma asteptam sa se polarizeze atat de tare opiniile, si nici la atatea comentarii. nu am acum timp sa-i rasp fiecaruia, din pacate:(

txt e ceva m vechi, de vreo 9 luni, uitasem de el pt ca nu puteam sa-l bag in ciclul pe care il scriam atunci, l-am descoperit intamplator zilele astea printre alte foi.

si da, e un pic romance, chiar mult m romance decat ce scriu acum

faza aia cu boschetarul mi-a placut, pe bune - poate o sa-l fac personaj in alte txt:)

Mie imi creaza impresia de insingurare...\"nimeni nu-ți mai repetă numele/nimeni nu te mai prinde de încheietură\"...si cand iti dai seama, \"genunchii ți se înmoaie \"...ei, iar tu parca o spui cu rautate...o rautate ce vine din durere...poate ea nici nu stie...parerea mea.

Frumos poemul, m-a impresionat prin profunzimea la care reusesti sa ajungi si prin versurile scurte, care sugereaza foarte bine ideea centrala.

felicitari

petre

poezia nu este nici buna nici rea, poate ca este mimetica, poate este un produs de fabrica, cat conteaza? Privita la rece, ar fi unele argumente in favoarea ei, intr-un alt context. Altfel spus, nu m-a convins.

desi la prima citire pare o poezie-drama cu un sfarsit care pare decisiv pana la urma te nedumereste \"imi plang singur tristetea?/ sau viata merge mai departe?\"