cu bărbia în palme într-un bătrân hanorac

îmi sprijin bărbia în palme ascunsă-ntr-un bătrân hanorac. lumini intermitente. da. nu. da. nu. blocată într-o repetiție absurd - obosit - asumată într-un același punct în care pornesc și opresc timpul un fum de țigară creol...poate fi? poate fi orice și totuși noaptea orașul se rupe în mici galaxii paradoxal? sunt. și-atât. iar pe cer două stele vorbesc de imaginație, doar se privesc.