Femeia
Este cel mai mare continent
Si singurul
Care se incapataneaza
Sa nu incapa
In cartografierile
Vreunui explorator.
Nu, femeia nu va putea fi
Nici surprinsa,
Nici desenata,
Nici
Îmi dai numai cât vrei, îți dau cât am,
Mai mult de-atât nici n-ar avea vreun rost,
Un As de treflă-n mânecă aveam,
Dar-culmea!- l-am jucat și p-ăsta prost...
Și-atunci,rămâne-așa, îți dau
Când “femeia albastră” are 33 de ani
sau
Cum se scrie poezie cu mâna unui pictor
Femeia albastră ar fi trebuit să se cheme 33. Femeia albastră este, de fapt, o fostă “femeie neagră”. Femeia
-Paulicăă! Paulicăăăă...Mă, băiatule, mă, unde te pitiși acu\', când am eu nevoie de tine?
Onița, tânăra văduvă a lu\' Gheorghe ceferistu\', își roti privirea prin curtea din fața casei, plină de
fumez, fumez, fumez,
torn in mine otrava si scot miere
asa fac si cu oamenii,
ii iau inegriti, ciuruiti, obositi
Si-i vand de buni
pe nimic
pe nopti de tacere
pe absentze la plus
Se lasa-nserarea in oasele noastre,
Privirile-ti sunt parca, brusc, mai albastre,
Te simt incordat si un junghi intre coaste
Se-nfige cumplit.
Mi-e frica de tot ce urmeaza sa spui,
Te simt,
E-o ultimă zăpadă în încă iarna asta,
-Eu cred c-o să mai ningă, deși toți spun că nu-
As vrea înc-o ninsoare să-mi spele tot trecutul
Și cred c-acea ninsoare, iubitule, ești tu.
Tu curăță-mă
PRESS RELEASE
Anunțând finaliștii primei ediții a Concursului Național de Poezie “ANA IL” (destinat tinerilor poeți care nu au debutat editorial), scriitorul și jurnalistul brașovean Adrian
Știți ce are Australia reprezentativ, după prima lună de ședere? Ciorile, care au un croncănit aparte, de bebe fript la degete- Doamne, de câte ori nu mi-a-nghețat sufletu’ de spaimă în luna
Nici ura, nici iubirea nu tin cat piatra-n munte,
Se sting, de la o vreme sau poate se prefac,
Nici tu nu esti acelasi, iar eu parca n-am nume,
Ma ghemuiesc aiurea si reinvat sa tac.
As vrea
Mă privești hipnotic
de pe șapte coperte
-șapte, Doamne, cum Iti place Tie-
Până și din carton emani
iubire și tristete...
In atât de multe Sărmane Duminici
Ti-ai baut Cupa cu iluzii
Ferestrele mele de gânduri stau închise, cuminți
Pe o felie de noapte, amorțită-n frigul neperechii.
Frig rău, primăvara asta!!
Semn de iarnă cruntă-n (ne)cuvinte
Și de zăpezi abundente
Peste
Uneori mă întreb
Dacă nu mă atingi
Ca să mă rănești...
Sau ca să mă vindec?!?
Tu, tratamentul prescris
Pentru o necesară
Supraviețuire
La cote de normalitate,
Îmi refuzi
In palma ta s-a-nfipt adanc un ghimpe
Era surasul meu, candva cersit,
Si toate cele care mi-au slujit.
Te-inteapa azi cu-aducere-aminte.
Tu nu mai ai nimic sa-ti apartina,
Amprenta mea o
Ai pus, curios și distrat, totodată,
Un deget pe-un vraf de versuri pulsatile,
Așa, cu aerul de \"ia să vedem ce se-ntâmplă!\"
Erau ale mele,
Îngrămădite peste suflet
Să-i țină de
Imi vine să zbier cât mă ține plămânul
Așa mi-e de trist, și de rău, și de dor
Să scriu poezii-în-cămașă-de-noapte
Dar...am terminat penele de cocor
La mine au prins să necheze sălbatic
Cai
În mine s-au stins candelabrele sălii de bal,
Valsul s-a oprit cu zuruit de geamuri sparte,
Vitraliile unor gânduri de iubire redevin incolore
Și eu mă asez în matcă, cuminte
(sau, poate, doar
Hei, ce se-ntâmplă?
Berea asta mă refuză,
Nu vrea să bea cu mine
În fanta inroșită
Din trupul nopții...
Zice că nu mai vrea,
Că-i ajunge,
Că s-a săturat
De celebrat
În seara asta nu am chef de nimeni
Vă zic, pentru un timp, la revedere
Plec unde văd cu ochii, ’n seara asta
Mă-mprietenesc cu mine la o bere.
Am fost prea mult străină mie însămi,
Mi-am
Sa nu-mi arunci scrisorile, in ele
Ai sa gasesti un doctor priceput
Ce sti-va sa iti puna in atele
Destinul frânt de-un pictor surdo-mut
Eu n-am culori, penel sau sevalete
Si nu fac trafic cu
Tocmai ma pocnii, fix in moalele capului, o revelatie de zile mari (sa-mi fie iertat truismul, e doar de dragul limbajului mai lejer, de acasa): cand te iubeste Dumnezeu, poti sa urci si nuci in
Și dacă spui că ți-este dor de mine
Dar n-ai habar de ce și cât și cum,
E, poate, timp de înc-o poezie:
Reciti, o reverență și...la drum!
N-o să te-mpiedici chiar acum de mine,
Sunt compostată