Liviu Nanu

I. Mugurel Filipescu era scriitor, cunoscut în cercurile intelectuale din județ, mai ales ca prozator. După ce cochetase cu poezia timp de două decenii – publicase trei plachete de versuri, al căror

Iată-l, strigau soldații în marșul lor forțat prin bătaia puștilor de cartier Iată-l pe orbul absolut cum îl trece destinul prin viață ținându-l de mână. Eu însă știam că rugăciunea este o

el adoarme în scaun în spatele lui se cântă god save romania și o căldură suavă-l învăluie urcând leneș din roți cineva-i strânge mâna până la durere însă durerea e un dar prea abstract ce

Eu sînt de-o zi ieșit din ou. Mi-e teamă de tot ce văd în jurul meu sclipind mulți mă doresc pe masa lor, în zeamă iar tu iubito, mă omori zîmbind. Îți ciugulesc din palmă, minciunele, bobițe

din întâmplare am nimerit pe insula aceasta plină de pomi și ramuri ce-mi zgârie fruntea uueori, pe cărările ei presărate cu melci pervertiți la o filozofie a nimicului întâlneam un fel de

în mine fluieră iubirea ca-ntr-un ceainic și din preaplin mai dă pe dinafară să n-o stresăm, să n-o lăsăm iubito să plece vagaboandă și să moară hai s-o tratăm, mai are încă zile se mai găsesc

suferințele poetului Gore (dramă liricoidă în patru (4) acte și mai multe tablouri) Actul unu (1). În care poetul Gore decepționat în dragoste, stă la biroul său și se hotărăște să scrie o

Ne pipăia cu degete lichide o ploaie indecentă și zurlie eu îți șopteam expresii insipide și te iubeam...felie cu felie. Cădea pe noi, călduță și sprințară ușoară ca un voal de

Dumnezeu îmi trimite lichidarea în plic dar o termin pe loc achitînd datorii pe o listă închisă îmi pun degetul mic și mă simt ca un clown învîrtind farfurii e un număr ciudat și nu pot să-l

Pe insula mea e o stradă pustie Nu sînt trecători nici vitrine nu sînt Mă tem că rămîn într-un vis pe vecie Căci iată răsar polițiști din pămînt. Cerneluri au curs copiind adevăruri Dar pînă

Săndel intră în cîrciumă și se așeză cu grijă pe jumătate de scaun. Bicuță, atent la detalii, i se adresă, curios: - Să nu spui că ai trînji. Ai trînji? Uite, ai lipsit o săptămînă de la datorie și

să aruncăm toate femeile în sus au zis bărbații și apoi să le prindem în brațe așa au și făcut așa s-a căpătuit și tata cu maică-mea el era mai domol din fire sau poate doar puțin amețit de

Balada bătrînului din insulă care își cînta de singuratate Doamnelor și domnilor, I. În manualul de gomenologie scrie că în insula numaiștiucumsenumește trăiește un băștinaș bătrîn,