Cîrciuma lui Bicuță

- Credeți sau nu, zise Profesorul, eu sînt convins că singura metodă, și cea mai eficientă de combatere a birocrației este corupția. Corupția mică, adică șpaga, să fiu mai clar. Dacă s-ar face un referendum, aș vota pentru corupție.
- Cum adică? întrebă Bicuță scărpinîndu-se în creștetul capului, așa cum fac de regulă oamenii cînd gîndesc profund. Chiar nu înțeleg cum vine asta.
- Stai să-ți explic, continuă Profesorul aprinzîndu-și o țigară. Ceilalți deveniră atenți, abandonîndu-și activitățile de care erau absorbiți: cititul ziarului, curățatul unghiilor (mai precis al produsului negru de sub ele), Dan a lu’ Nașu sau meditatul la bec (Poetul). Cînd te duci la Primărie, de exemplu, să-ți iei o hîrtie...
- La mine se duce mama, interveni Micăle. Cică e mai descurcăreață.
- Și la mine, nevasta, zise Săndel.
- În fine...continuă Profesorul. Cu atît mai simplu de explicat. Femeile sînt mai orientate, de obicei. Ca să rezolvi repede și să obții documentul, te duci cu o atenție.
- O floare! zise Poetul
- O ciocolată, interveni Dan a lu’ Nașu. Dar ultima dată nu m-am abținut și am mîncat eu ciocolata, pe drum, că sînt cam pofticios din fire. Oricum, se topise în buzunar, de căldură. Așa că am dat doamnei de la ghișeu o pungă cu semințe, o luasem pentru meci. A fost amabilă, mi-a runcat o privire galeșă și m-a chemat peste o săptămînă. Dacă stau bine și mă gîndesc, o săptămînă nici nu e mult.
- Dar sînt situații de urgență, cînd îți trebuie un document sau o aprobare cît mai repede posibil. Și cu florile nu mai faci nimic, vă spun eu. Știți ce-și spune aia în gînd cînd primește o floare? „Să și-o bage-n cur!”. Banul deschide orice ușă, să știți. Cu el nu dai greș. Ați văzut și la televizor, nu prinde pe nimeni luînd șpagă flori, ciocolată sau cafea.
- Dar pe ăia cu agricultura cum i-a prins cu caltaboșii și palinca? întrebă Săndel. Ați văzut ce scandal a fost...
- Și ce-au pățit? Ne-am ales doar cu un spectacol și ei bine-mersi. Deci, să revenim. În concluzie, crește corupția, scade birocrația. Totul devine mai simplu, se rezolvă cît ai bate din palme cînd dai o șpagă. Actele parcă ar fi gata făcute, te așteaptă să le iei. Rețeta are toate medicamentele compensate și, dacă Doamne-ferește, ești în spital, ai șanse să ieși de acolo cu viață.
- Cu viață dar sărac lipit, zise Săndel. Un coleg și-a vîndut mașina ca să plătească o operație. E drept, era o Dacie, dar aspectul contează, nu?
- Că veni vorba de șpagă, continuă Săndel, eu știu o persoană, adică un văr de-al doilea al nevestei care a făcut și ceva pușcărie, nevinovat. Adică, pînă s-au lămurit lucrurile, a stat nițel la arest. A făcut el o trăznaie pe șosea, adică a mers nițel beat și l-a prins unul de la circulație. Nu știu ce-au negociat ei, însă tipul ăsta, adică șoferul, s-a dus la DNA și ăia i-au dat cîteva sute de euro marcați. Ca să facă un flagrant, adică. Pe de altă parte, polițistul a făcut la fel. A chemat Parchetul și televiziunea să constate darea de mită. Așa că, atunci cînd s-a produs schimbul, s-au pomenit ăia cu două echipe peste ei, bașca reporterii cu camera video. Fiecare și-a arestat suspectul, cum ar veni. Și pînă s-a lămurit chestiunea, au stat cîteva zile la mititica.
- Cică să ai încredere în polițiști...zise gînditor, Mișu Electricianu’. Eu m-am lecuit de reclamații de cînd au spart mașina unui vecin niște țigani din Buzescu. N-au apucat să ieie mare lucru că i-a văzut și a chemat poliția imediat. Da’ și eu îi văzusem că stăteam pe geam și fumam cînd s-a întîmplat asta. „Aveți vreun suspect?” mă întreabă ei. Păi, pe ăla și pe ăla le zic eu. Și ce credeți că a doua zi au venit ăia peste mine și mi-au spart parbrizul și cauciucurile? Și mi-au și spus că să-mi țin gura altă dată, că ei au mai mulți prieteni polițai decît eu, neamuri. Care îi anunță de toate raziile și perchezițiile pe care le fac ei, că-i găsesc de fiecare dată, curați ca lacrima. Mai puțin pe ăia urmăriți general, pe care niciodată nu-i găsesc acasă.
- Și la mine a venit în control unul de la pompieri, zise Bicuță. De la județ, că doar ăia fac controale. Se așază omul la masă și zice: „Ia să vedem acum ce amendă să-ți dau”. Păi, de ce să mă amendați? întreb eu. Că doar e cîrciumă, umblăm doar cu lichide și șandramaua din tablă, nu are ce să ardă. „Cîte extensoare ai”? mă întreabă el. Păi, ce să fac, nene cu extensoarele...
- Se zice instinctor, îl corectă Profesorul.
- Istinctor, extinctor, tot aia...continuă Bicuță. Că eu am magazia plină de sifoane și să-mi arate el vreo sifonărie care a luat foc și o mănînc pe loc. Sau, mă rog, o beau. În fine, dacă văzu el că n-o scoate la capăt, mi-a cerut o sticlă de whisky, să nu plece cu mîna goală. L-am lăsat să-și aleagă el ce vrea din bar. Bineînțeles că a luat sticla cea mai arătoasă, pe care o umpluse Micăle cu ceai de gălbenele. Am vrut să-i dau și un sifon, dar m-a refuzat. N-a mai trecut de atunci, probabil că a dat-o și el mai departe, cum e obiceiul.