și eu cu ale mele

Mie nu mi-a placut partea cu behaitul, de ce Dom’le, doar femeile sa fie asociate cu regnul animal ? Ia sa compui matale si ceva legat de barbati, mirosind a urme de lavanda de la behaitul sus mentionat :)

In rest mi-a placut, e acelasi joc pe care il stapanesti bine, redarea in litere a banalului, monotonului, ironicului.

Ar mai fi ceva de spus? Doar că ies degrabă să mă întind la firul ierbii...

Doru, o steluta de la tine inseamna pentru mine ca mi-ai luminat intreaga zi. Glumesc...ma bucur ca ti-a placut mai ales ca am scris-o pe nerasuflate as zice, poate voi mai reveni asupra ei vreodata, mai lucid.

E fain inceputul, mai ales ca imi aduc aminte de o vorba:\"Ca doar de jos poti realiza grandoarea muntelui\". Pot sa spun ca am in fata un text al unui maestru al versului cotidian, sunt nou pe aici dar deja mi-am dat seama de valoarea dvs. Va felicit!

Florine, cam devreme. Să nu te apuce sciatica. Că m-aș simți răspunzător. Și cineva (știm noi cine) mi-ar cere daune. Onorat.

Eu una sunt de acord cu prietena mea Geta. Animalule! Iar ai cotrobăit prin cele mai intime lucruri/locuri ale lor, lăsându-ți \"urmele\" de lavandă. Cum să mai iasă fetele pe stradă mirosind a lavandă? Se va spune că vin de la bărbați.
Tu, să-ți iei gândul, nu voi mai mânca semințel tale
Asta voiam să-ți spun, în cele din urmă.
O să-mi caut un prieten care să-mi scrie ode la metru, să mă satur de frumos&estetic. Vom mânca praline. Ete-așa!

Domnu\' dacă vrei să-mi faci în necaz cu bomboanele agricole n-ai decît. Eu te știam amator de mentosan și caramele. Ah, da...caramele...parcă la Chișinău umblați cu buzunarele pline, la club A doar bomboane de dovleac. În ce privește aspectul intim și lavandios al problemei nu cred că e treaba dumneavoastră, că vă dați de obicei cu chanelul pretenelor.

Care va sa zica, pana acuma suntem ‘’singurele’’ care au comentat la behait. Ce sa facem, Dom’le, regnu’ e de vina ! Io ma alatur matale la o pralina, ca o prietena adevarata ce-ti sunt, doar cu conditia sa-l invitam si pe Domnu’ Anton, poate mai pune de-un poem ceva. Da’ fara mirosuri de lavanda sau alte cele!
Liviu, sa aduci totusi si semintele :)

Eh,
Cari-ale mele bre? Mă știi că mă-ncurc eu cu zahăr ars? Jinars, domnule! Jinars plin de parfum.
Cât privește „chanel”-ul, apăi să știți că prefer să mă dau cu/după charm-ul prietenelor, că mă face mai ..., mai așa și pe dincolo, mai bărbat, ca-n reclame.
Pe de altă parte, mă face și „mai tare”, chestia asta. Mă face să le țin piept mai lesne reclamagiilor, contestatarilor, adică îmi dă apă la moara mea de bărbat, ce mai încolo și-ncoace.
În fine, din motivele mai sus enumerate, nu-mi mai rămâne timp, neam!, să mai mănânc semințe. Poa’ când m-oi pensiona, de la cele treburi/socoteli bărbătești, să mă dedau iară plăcerilor spartului cojilor. Numai de s-o păstra sămânța, că nu se poate ști niciodată!

Îhî!, Geta
... dar tu vei juca rolul lui Adam - vedem noi cum o facem, și o dregem, cu travesteala. Să vadă și Liviu cum e când îi aruncă unul în față cojile de semințe, în loc să-și scape mănușa sau o invitație ... parfumată.

un poem ramarcabil, cum ar zice Manolescu...
dar nu trebuie sa ii faci reclama lui Ianus.
mai degraba pe Cristoiu...ha

Ia nu mai faceti voi afaceri pe semintele mele. Individioaselor!

mie nu mi s-a parut deloc o poezie despre banal. O percep insa ca un strigat de barbat castrat, total misogin, intr-o lume masculin-decadentista, unde primeaza feminismul, si barbatii se rad pe picioare, unde se gandesc cat mai frecvent la o relatie homosexuala... in care femeile sunt mai barbati decat insisi barbatele. Dar saraca metafora... conceptul este bun, dar haideti sa incercam sa trecem peste standardele postmodernismului. Sunt sigur ca putem. IN fiecare zi o lingurita de progres. Si vom putea inchide si ultima pagina de standard cartarescian. Fara banal, fara idila metropolitana refuzata\\acceptata de psihotica nevoie carnala in poetrizarea cea de toate minutele.

Oleg, cred ca exagerezi. Sau e doar putina ironie?

Bogdan, crezi ca trebuie sa-i fac eu raclama lui Ianus? Isi poarta el singur de grija. Dar uite, la Cristoiu nu m-am gindit. E o idee.

Domnule martin ai o imaginație bogată, păcat că nu e susținută și de creație. În sensul că o cam freci. Poezia, desigur. Eu cred că ai vrut să faci valuri că prea ți-a mirosit urît pe site-ul ăsta unde fiecare scrie cum poate fără mari pretenții. E de datoria mea însă să-ți adresez un \"bun venit\" chiar dacă debutul a fost mai mult atac la persoană decît critică constructivă.