Liviu Nanu

Felicitări! Sper să găsesc cartea în librării.

Poantă antologică. Mai mult nu știu ce aș putea spune. Nu poți s-o trimiți și pe site-ul guvernului? S-ar distra și ei.

Eu sînt un cititor cîrcotaș, așa că, am încercat să găsesc și chichițe, balast și bălării în poezie. Nu prea am găsit, recunosc. Doar versurile \"avem nevoie de zile în care să nu ne mai auzim
în care mâinile noastre încetează să se mai caute\" mi s-au părut neutre, nu mi-au transmis ceva special, față de atmosfera creată în poem.
Nu mai trebuie să spun căam avut parte de o lectură plăcută și pentru asta îi mulțumesc și lui Anghel că mi-a atras atenția.

cu scuze pentru deranj,
al 56-lea cititor
anton

Tot la român mă opresc și eu. Mă miră faptul că nu ați adus în discuție și lucrarea lui D. Drăghicescu \"Din psihologia poporului român\". Sau Păucescu, și el are niște referiri foarte interesante.
Ar trebui să vă rescrieți eseul, eliminănd greșelile typo și punînd diacritice.

Adrian, nu cunoșteam obsesia culinară a lui Brumaru și nici mirarea lui Robert. Chiar am să deschid cu el tema aceasta de discuție. Cu Robert, adică, pe Brumaru n-am avut onoarea să-l cunosc decît din cărțile domniei sale. Onorat de trecere și semn.
Eugen, sînt cîțiva autori, chiar aici pe site, mult mai familiarizați decît mine cu această formă fixă. Din cînd în cînd încerc și eu acest exercițiu pe care-l consider necesar în formarea unui poet. În felul acesta îmi demonstrez mie însumi că n-am uitat prozodia și că îmi pot exprima ideile și sentimentele și în acest mod. Aprecierea ta mă onorează.
Doamna Angela - aveți dreptate, mulți consideră sonetul (ca specie poetică) prăfuit, la fel și versul clasic în general. Poate și pentru că e mai dificil să transmiți ceva și să o faci și cu grație, respectînd canoane prozodice. Versul alb e mai la îndemînă, după el se pot ascunde și veleitarii, cei lipsiți de talent. Onorat de vizită și semn.

Strofa a doua merita mai multă atenție, aș fi văzut-o mai incisivă. În rest, un poem bun, final inspirat.

George, în primul rînd să-ți răspund la nedumerire. În general, un ciclu de texte ar trebui să fie omogen, cum bine ai subliniat. Dar poate și o surpriză e bună, pentru diversitate.
Mă onorează apropierea pe care o faci cu Brumaru, considerat (de unii) poet minor. Mie îmi place ludicul lui și îmi mai plac Foarță, Dimov, Tonegaru, Sorescu, Mircea Ciobanu, Mureșan ș.a. Cei din noul val mi se par artificiali (nu în totalitate) și umflați cu pompa, promovați prin găști.

În versul 5 ar trebui să fie „termină”, nu? Altfel se pierde prozodia.
Frumos sonet, mi s-a făcut sete după ce l-am citit.

Onorat de vizită și semn. Mă bucur că mesajul liric a ajuns la dumneavoastră.

Ultimul vers e foarte sugestiv și trimite cititorul pe mai multe planuri diferite (adică spațiu și timp). Am folosit și eu sintagma pentru un titlu de poezie, acum cîțiva ani.
Am remarcat și prima parte a poemuluim mai ales retorica și posibila metamorfoză lirică.

Eu fiind de pe Vadu\' Vezii, am încercat să receptez și altfel poemul. Vedea (ca de altfel orice apă curgătoare) lasă un semn asupra comunităților pe care le străbate, scaldă sau îneacă. Chiar și Marin Sorescu a scris un poem despre Vedea
http://romana.agonia.eu/index.php/poetry/144953/%C5%9Ei_Gangele , prin urmare trebuie să fie ceva serios:) Pe la noi însă, n-au ajuns farfuriile alea zburătoare, doar niște farfurii de plastic cu colivă în ele și lumînări aprinse, pentru liniștea celor adormiți. Am remarcat soarele ca o farfurie roșie de lut, e o comparație inedită.

Domnule Petruț, onorat de vizită, semn și sfat. Am să reflectez și, dacă e necesar, voi schimba.

repeți \"înțelegeam\" \"înțeles\" în două versuri apropiate, chiar dacă din strofe diferite. Ultimul vers al primei strofe e cam comfuz, m-a lăsat puțin în ceață, în sensul că poate fi interpretat în mai multe feluri.
Aș fi folosit termenul \"carnagiu\", cred că sună mai poetic.
Versul cu mieii pare cam patetic, iar despre taur numai de bine, am văzut acum cîteva zile la tv că unul dintre ei s-a apărat foarte bine în arenă, toreadorul ajungînd la reanimare, dacă nu cumva a dat colțul între timp.
În concluzie, un poem reușit, luat în ansamblu, care generează o emoție (mai ales în strofa a doua și la final).

Un poem bun, chiar dacă are și pasaje (legături) mai puțin reușite, de umplutură.
Am remarcat poanta (și felul cum ai exploatat-o, desigur) cu pachețelul de mîncare al cărui conținut te chinuie peste timp.
Aș renunța la versul al doilea, mi se pare în plus, important este mesajul că soarele ajunge la os, firește că intră prin piele. Dacă ar fi intrat prin altceva, s-ar fi justificat versul.
cu scuze pentru deranj,
al 24-lea cititor,
anton

Aș renunța la un \"așteptînd\" din prima strofă, doi sînt prea mulți.
Aș comprima strofele cu mircea și valentina într-o singură strofă, mai scurtă.
Acestea ar fi sugestiile. În rest, un poem bun, care stă bine la reco.

Am fost de mai multe ori în Tulcea și o singură dată în Deltă, în timpul studenției, unde am stat timp de o săptămînă izolați, într-o formă de practică pedagogică. Mi-ai redeschis apetitul de a mai ajunge acolo și poate, dacă îmi voi învinge lenea, să pun pe hîrtie întîmplările de atunci.
citit, plăcut, zîmbit

Explicația dintre paranteze cred că putea lipsi. Elementul timp este esențial, desigur, pentru o bună receptare a mesajului, dar ceva parcă nu merge acolo.
Îmi face de fiecare dată plăcere să citesc acest gen de poeme scurte, iar autorul este un maestru al sublimării.
Prin urmare, apreciez poemul și îl recomand spre lectură și altora, chiar dacă (și este și normal să fie așa) vor exista și alte păreri.

Dana - așa a ieșit, eu aș fi vrut o altă așezere a imaginii, dar cunoștințele mele htpl sînt modeste :) Dacă ai o variantă mai bună, aștept propuneri.

Călin, \"indiferent\" ar putea conduce cititorul pe alte căi ale lecturii, dar tu ai sesizat bine, am dorit o anume detașare de spațiul/spațiile prin care defilăm. De aici concretul material (pelicanol, jeleu etc.) pe care l-ai sesizat bine. Onorat de trecere și semn.
Domnișoară Iarina - așa să rămînă!

Sînt dator cîteva răspunsuri și o voi face într-un singur comentariu.
Domnului Plopeanu Petrache - Mi-am propus o schimbare de registru, o abordare nouă (pentru mine,desigur) a discursului liric. Este primul dintr-un ciclu nou de poeme pe care, provizoriu, l-am numit \"vești din utopia\". Am sunat la numărul de telefon pe care mi l-ați dat astă iarnă, dar nu răspunde nimeni.

Carmen-Manuela Macelaru - originalitate tăioasă, poem alambicat, vers care răzvrătește...se prea poate, e bine că le-ai găsit astfel de calități pe care eu nu le-am conștientizat decît într-o mică măsură.

George Pașa - maestre, bine zis onirism, așa am și dorit să fie receptat poemul. Dacă ciclul acesta nou va fi mai bun decît precedentul, numai timpul și cititorii o vor spune.

ioana matei - cînd spui interesant e de bine? pentru că eu am scris ceva despre asta. Am un prieten, artist plastic. De cîte ori i se cere o părere despre o lucrare proastă, și nu poate evita un răspuns, pentru a nu jigni autorul, spune că este \"interesantă\". Am preluat și eu metoda lui și este eficientă, te scapă din multe situații.

iarina copuzaru - onorat de vizită și semn. Sper că v-a trecut supărarea pe mine.