Liviu Nanu

Un patetism bine temperat care ar putea deturna un cititor grăbit sau mai puțin atent de la frumusețea poemului. Am citit cu plăcere. Totuși, primul vers cred că ar trebui regîndit.
Steluță!

Felicitări pentru realizare! Cred că ar trebui să atașezi și coperta. Cum poate fi procurată cartea?

La o nouă lectură, cred că poemul rămîne valabil peste timp (adică 5 ani). Am ajuns la el datorită poetului Ioan Smedescu, pe care am avut plăcerea să-l cunosc în carne și oase la lansarea cărții lui Viorel Silviu Păcală. Mai trebuie periat puțin și poate va ajunge și pe hîrtie într-o bună zi.
Mulțumesc (cu scuze pentru întîrziere) și lui Mihai Robea pentru semn.

Editura Grinta scoate cărți frumoase. Dacă aș fi invidios, te-aș invidia. Felicitări pentru realizare! Sper să o găsesc în librării dar și mai mult sper să am și un autograf pe ea.

Prima strofă parcă e din alt film, nu prea se potrivește.

Felicitări! Sper să o găsesc în librării, plăcerea lecturii va fi, neîndoielnic, mult mai intensă pe hîrtie, cu obiectul în mînă.

O singură sugestie am (deși sînt aproape sigur că nu vei ține cont de ea). Aș reformula astfel (pentru sublimare):
\"acum nu sunt sigur că dacă aș aș mai sări să sting un om cuprins de flăcări\"

Un poem bun, l-am citit cu plăcere

\"cu\" părțile...scuze

Să încep părțile pe care le-am remarcat:
\"rătăcind stofa vorbelor\"
\"am să nasc pitici din celule moarte\"
\"uneori simt puternic ceva
el e ca și o naștere mortală
în care copilul se leagă strâns de cordon
și nu vrea să iese din pântecul ei\" - fără \"și\"

Ce scade (în modesta mea opinie) din valoarea textului
- un mort care mai are două secunde de suflu - varianta \"muribund\" era mai bună
- abuzul de atribute în genitiv din strofa a doua
Cred că rescris, poemul ar putea sta senin și decent în prima pagină

Cu scuze pentru deranj
al 16-lea cititor
anton

Poemul are ritm și forță de sugestie. Personal, mi-a plăcut.

Ehe, Moțoaco, ce vremuri frumoase! Parcă era mai puțină încrîncenare acum cîțiva ani, aici, pe agonia. Mă bucur că te-am recitit și felicit pe oricine are prilejul să scoată de la naftalină poezii (și autori) de calitate.

Cam puțin pentru a face o judecată estetică obiectivă. Încercați să evitați construcții de tipul: \"sarea pe albul imaculat al sufletului\", nici măcar în poezie nu prea dă bine.
Succes și inspirație!

Mocirita cu trifoi
Interpretare exhaustivă
Este vorba de atît de cunoscutul cîntec popular
O domnișoară din Ardealul de nord este într-o situație dilematică. Ea este curtată „pețită” de doi tineri și nu știe căruia dintre ei să-i acorde favorurile. Domnișoara în cauză, la vîrsta adolescenței, se pare, nu are experiență în dragoste, fiind, după cum ne lasă să înțelegem la prima. Sau, mă rog, la primele, fiind vorba de doi flăcăi. Nu același lucru i s-ar fi întîmpălat unei domnișoare din/de Dorobanți, care ar fi depășit fără efort această problemă, îmbinînd cu talent frumosul cu utilul, după cum ne lămurește și folclorul local promovat de tabloide și barurile din zonă. Să revenim însă la oile noastre, în peisajul mirif ardelenesc, la problema de existență a tinerei fete. Ea nu este însă chiar o naivă, apelează la ajutor. Nu cere sfatul mamei sau altei prietene, ea are nevoie de confirmare din surse mai puțin obișnuite. Apelează deci, așa cum îi stă bine românului la natură, la lora și fauna (în cazul de față fauna) din jurul casei. Nu e o practică nouă, chiar și Eminescu ne spunea că „rîul, ramul mi-e prieten numai mie” și folclorul din toate zonele țării abundă în astfel de exemple („spune spune pui de corb/peste Argeș e vreun pod...”, „du-te cuce, nu mai sta...”, „toamna cînd pleacă cocorii, hai Dunărea mea”). Și pentru că veni vorba de păsăreturi, cele mai apelate sînt cele trăitoare în natură, cele sălbatice, dintre care cucul are locul lui în top. Nu am auzit încă dialoguri cu rațele, gîștele, curcile sau găinile din bătătură și nici cărțile de etnologie și folclor nu ne lămuresc în sensul acesta. Prin urmare, domnișoara noastră din Ardeal se adresează unui pui de cuc, dialogul și comunicarea între generații realizîndu-se mai bine. Dar ce sfat poate să-i dea un pui de cuc? Ce experiență personală poate avea acesta, proaspăt ieșit din ou? Nimeni nu poate ști, doar bănuim, desigur. Puiul de cuc poate fi un spion, în zborurile sale sau pur și simplu din cuibul lui de la înălțime, el poate observa activitățile domestice și drumurile parcurse de oameni, în speță de cei doi candidați, poate observa preocupările lor din timpul liber, le poate chiar citi sentimentele din comportament (dacă fluieră a veselie sau doinește de jale de exemplu). Pe de altă parte, fata probabil nici nu are nevoie de un sfat înțelept, doar mimează interesul, variantă mai plauzibilă decît prima. Astfel, ea descrie sumar calitățile celui pe care îl vizează „are gurița dulce” și „e frumos”, calități pe care oricine le va pierde cu vîrsta, dar domnișoara nu merge atît de departe, și ar fi chiar ciudat să fie altfel, la vîrsta ei toți vedeam la fel, trebuie să recunoaștem. Domnul Dan Norea (un cunoscut și apreciat epigramist român) recunoștea că alegerea domniei sale a fost făcută în final după dimensiune nurilor. Dar exemplele sînt nenumărate și nu are rost să ne pierdem în amănunte. Tineri fiind, ne interesează mai mult calitățile fizice și (eventual) potențialul financiar decît profilul moral și intelectual al viitorului partener, dar asta ține de mediu și educație. Însă nici puiul cucul, așa cum era de așteptat, n-o lămurește pe tînără, răspunsul lui fiind în coadă de pește „du-te după cine oi vre!”
Și cu asta, sper că am lămurit definitiv un subiect care mă urmărea de cîțiva ani încoace.

Costele, mă joc și eu, doar e o ciornă, nu? Încerc tot felul de combinații, timpul va decide ce va rămîne din ele.
Am pus și povestea, deocamdată pe scurt, am și o variantă mai lungă dar mi s-a părut că bat cîmpii cam mult. Onorat de vizită și părere.

Vă urez succes și distracție faină, no! Să puneți poze.

Un exercițiu de imaginație frumos, ca în tehnicile de purificare din qigong. \"a intrat un înger frumos\" îmi pare puțin forțat, dar la ora asta nu am altă idee.

Mi-a plăcut, mai ales finalul. Corectează, te rog versurile 2 și 12.

Cam multe comparații în strofa a treia. În ciuda acestui aspect, poemul mi-a plăcut, personajul canin (pe care l-am folosit și eu în cîteva poezii) aduce un plus de forță.

Să înțeleg că bucuria creșterii pensiei cu 390 de lei te-a inspirat să scrii aceste personale în genul editorialelor din Evenimentul zilei?
Nici eu nu-mi fac iluzii cu noua alianță, dar uneori trebuie să te faci frate și cu dracul pentru a-l desființa pe tac\'su. Toți au bube în cap dar mai ticăloși ca ăștia n-am întîlnit pînă acum.

Poemul mi s-a părut bun și destul de interesant discursul pentru a atrage comentarii, pentru un feed back (pe care, să fim sinceri, îl așteptăm cu toții pe acest mare atelier). Din păcate acestea nu au venit, situație oarecum inconfortabilă pentru un autor (de care am avut și eu parte , recunosc).
La recitire am găsit două versuri care cred că ar putea fi regîndite:
\"urma să-ți mai văd și ochii. Oricum, văzându-ți mărimea\" - văd-văzându-ți nu mi-a suna bine
și
\"urcai (...)
unde urcușul... - aceaași problemă
La mulți ani!