căldură mare

pe buza rece-ți storc lămâie
și frunze îți clădesc pe piept
în suflet am să-ți ard tămâie
din tine-mi crește ochiul drept

ard și zeițele în hramuri
în ochii tăi un pumn de scrum
căldura ni-i un glob de aburi
Nu mă-ntreba de ce? de cum?
citit cu plăcere. am înțeles datorită acestui poem că pot. silvie

O replică frumoasă, mai ales versul cu ochiul. Mă bucur că poezia mea a reușit să te inspire. Am mizat pe simplitate, sper că (cel puțin asta) mi-a ieșit. Onorat de lectură și semn.

mi-au placut versurile nu doar prin simplitate, ci prin jocul placut al rimelor si ideilor, versul final e superb cu trimiterea aceea...
parodia mea e doar o replica modesta, care sper sa nu va deranjeze.

n-am ochii tristi desi ma arde
asfaltul din privirea ta opaca
dar tac si nu te-ntreb de ce
si nici de cand, de cum si daca...

nu esti ca ieri si nu-i de vina
caldura de afar´ de pe alee
problema e acuta de la radacina:
nu-ti inverzeste-n cap nicio idee

pentru ca focul ce il vezi pe drum
a parjolit nu miristea ci-un gand
acela ce stia-nverzi oricand
dar nu te-ntreb de ce si cum

te las sa arzi in propriul scrum
ca un rebel \"cogito ergo sum\"

Frumos.
O pastișă-parodie, în metrica propusă:

Ergo sum

Un tren ticsit de navetiști,
Locomotiva scoate fum,
Ard cărțile vreo trei blatiști,
Și poștă fac un chil de rum,

Extras din dude - nuștiucum.

Eu stau deoparte și mi-alint
Privirea pe o orhidee
Ce stă pe bancă,-n fața mea,
- Brunetă și la trup atee -

Și-așteaptă numai o scânteie,

Ca să mă poarte pe poteci,
Chiar în deșertul Kara-Kum,
Și-n oaza cu havuzuri reci,
Să mă opresc, pe veci, din drum,

Să simt și eu că ergo sum.

Ghiocel

Nuță Crăciun, Laurențiu - Voi strînge toate aceste replici și le voi așeza la loc de cinste. Le-am citit cu plăcere și, dacă aș fi invidios, cu o mică invidie.

oricum am luat-o, \"miriști\" tot cu accent pe prima silabă a rămas.
poate ați vrut să scrieți \"miríști\", dar ați uitat.
și astfel, despre poemul dumneavoastră zic, precum Nichita \"ce cub frumos ar fi fost acesta/de n-ar fi avut un colț sfărâmat\"!
glumesc. felicitări dumneavoastră, și antecomentatorilor, pentru replici.
la care adaug și eu una, cea mai bună. evident, glumesc.




iubito, bine că-mi exiști,
deși prin Mall - gagici duium
cu ochii tăi renascentiști,
gagici de top, sau de consum

la preț redus, gagici oricum

cu sfârcuri vip de hiacint,
ce furnizează panacee
cu puf pe buzele ce mint,
și la nevoie, o idee

când scaperi fără de scânteie

cu gerbere plângând, când treci,
și percutorul scoate fum
pe trotuarul lui Cârneci.
\'ți-ncarcă flinta nu știu cum,

și știu refresh și pot și zoom...

Domnule Radu Ștefănescu, eu citesc miriști cu accent pe al doilea i, poate de aceea mi-a sunat ok cînd am scris versul împricinat. M-am gîndit că și alții vor citi tot așa, dar se vede că m-am înșelat. Prezența dumneavoastră mă onorează, iar replica versificată mă face chiar să mă înverzesc de ciudă, mai ales la final. Cu trotuarul lui Cârneci nu prea m-am împăcat (din cauză de ritm, desigur) dar am trecut senin și peste asta și vă felicit.
Să ne citim/parodiem sănătoși în continuare.

Am citit cu placere aceasta poezie.Imi pare rau ca nu am timp de o replica in versuri. Cu stimă, ioan.

Ioane, mulțumesc pentru semnul lăsat și pentru încurajare. Între timp, am făcut modificări în text, sper că am ajuns la varianta finală.

Atatea aprecieri-efuziuni de amabilitate-pot ingadui cu greu critica.Aici,asta e!

nu pot sa neg ca aceasta poezie mi-a indus o stare placuta de caldura si nostalgie. va incurajez creatia.cu prietenie Gabriel Baetan

Domnule Gabriel Petru, mă bucur că în aceste prelungiri ale iernii, poemul meu v-a adus starea plăcută de căldură. Mulțumesc pentru încurajări, am nevoie de ele (nu glumesc).