Poezie
uneori simțim
1 min lectură·
Mediu
uneori simțim în alb/alteori în negru
uneori în amorțire ca un muribund
azi îmi sugrum inima cu brâul tăcerii
simt parșiv cum sângele circulă-n mine
atât de agitat precum unul cu Alzheimer
care se crede uneori misionarul vieții
obosita lumină pierde ziua fără istorie
printre buzele ei rătăcind stofa vorbelor
ce anină-n cui a lumii zarvă
toată ziua am așteptat transformarea în ani
a pânzelor de păianjen vechi/moarte
încât credeam că stând nemișcată
cu pălmile îmbâcsite de ore petrecute
am să nasc pitici din celule moarte
în ultimul timp vorbesc cu pereții
ei se transformă-n psihiatrul meu
eu vorbesc/ei tac/doar tac
când ședința se termină/eu dorm
încâlcită de mâini cu vise/vorbe
cuprinsă-n colivia minții
uneori simt puternic ceva
el e ca și o naștere mortală
în care copilul se leagă strâns de cordon
și nu vrea să iese din pântecul ei
022.341
0
\"rătăcind stofa vorbelor\"
\"am să nasc pitici din celule moarte\"
\"uneori simt puternic ceva
el e ca și o naștere mortală
în care copilul se leagă strâns de cordon
și nu vrea să iese din pântecul ei\" - fără \"și\"
Ce scade (în modesta mea opinie) din valoarea textului
- un mort care mai are două secunde de suflu - varianta \"muribund\" era mai bună
- abuzul de atribute în genitiv din strofa a doua
Cred că rescris, poemul ar putea sta senin și decent în prima pagină
Cu scuze pentru deranj
al 16-lea cititor
anton