Azi
azi nu mă droghez cu zâmbete cu vise care cuvintele le ucide cu dorințe arzătoare dar prăbușite de vorbele gălăgioase din jur nu mă voi droga nici cu tine nici măcar nu te voi aminti în drogul
poem sec
poate azi am o poftă nebună să-ți sugrum trupul de toți copacii scâncetul durerii surde răsună în fiecare ecou atât de gol cu ziduri transparente prin care-ți văd toate gândurile pline de
poem
azi/mâine poate am să atac din nou la sufletul tău necontenită de alte vise pribege am să bat în irisul ochilor tăi ca la ușa unei camere goale unde simt parfum de singurătate atât de bătrân și
sunt un copil
scotocesc motive inventate/sunt rece nu utilizez nici azi/nici mâine sentimente de bolnav închipuit. simt greață/mi-e greață sunt îngerul camuflat din ceață fără poveste cu-a fost odata. sunt
uneori simțim
uneori simțim în alb/alteori în negru uneori în amorțire ca un muribund azi îmi sugrum inima cu brâul tăcerii simt parșiv cum sângele circulă-n mine atât de agitat precum unul cu
mormânt
eu sunt acum ca oricare doamnă care ar veni la tine să te întrebe de sănătate fără ca tu s-o cunoști/s-o recunoști din amintiri.femeia care o să-ți dea un pahar de apă neștiind că ea de fapt a
taci că tac!
azi îți zugrăvesc zâmbetul pe perete nu e un perete oarecare e peretele ce îl privesc în fiece dimineață când mă trezesc în aceași monotonie cu aceleași pofte/simțuri/gânduri blocată în palatul
tăcere
azi fac spectacol cu singurătatea mototolită-n singurătate. sunt singură acasă sper să nu dau foc la casă/la masă fumez o țigară/două/zece pun leonard cohen/ascult plictiseala nu trece/e doar
desen
scrijelesc pe hârtie un desen desen pentru tine dane știi ți-am dat virtual locul din sufletul meu și ne-am promis iubirea/rar de găsit ca o copilă credeam în stele/cer senin iar azi scrijelesc
tonight
tonight mă voi lua la braț cu noaptea voi fi scara voastră spre cer urcați-mă ușor călcați-mi oasele obosite îndepărtând stelele din față dându-le câte-o palmă. de la pământ la cer/de la cer
jurnal de azi
de ce am tăcut atât/de ce chiar nu mai pot să-ți ignor istericalele gesturile reflexe și infantile care mi-au ajuns până la glezne și s-au întors înapoi cu egoismul tău dramatizant evident că
privire inutilă
nu-mi arunca privirea inutilă peste lacrimile mele e punctul tău forte care rănește în urma lui suflete pribege doar vorbești fără să gândești/rănești apoi ai vrea să ți se deschidă ușa să
aș fi vrut
știi ce aș fi vrut să îți spun că sunt înghețată de dor până în gingi și simt cum îmbătrânesc așteptând cu defecte de fabricație ruginite încurcându-mi venele prin ițe despletite caut doza
o amintire
din nou dimineață. dimineață cu parfum de lumânare care arde tremurând in suflu unui bocit, dintr-un glas de înger. zdrențuroșii nori moaie piatra de pe ulița sfarâmată de timp. noroi peste
Poem
în alaiul clipelor nefaste avântate de o himeră sângerândă/grasă, bezmetecă de ideile unui gând infernal/rece, cutreierând o stradă plină de flegmele celor care coboară un păianjen amețit de
Poem
și ce dacă acum/iar și iar mi-am sfărâmat sufletul de vise căutând bezmetecă amintiri cu tine pe un raft. norii par a pune și azi ghilimele cerului și eu pun punct și o iau de la cap. meditez
Timp
la naiba parcă ți-am spus și data trecută să nu m-ai îngenunchezi în fața timpului va crede că ești robul lui care prinde secundele-n pumni și le strivește să fac-un trecut apoi amețește
Spre fericire
m-am întâlnit cu amicul de vizavi, era plimbăreț și foarte zglobiu. l-am întrebat unde-a găsit zâmbetul acela de pe fața lui ce radia, a-și căuta și eu, dar să nu fie prea scump, sunt săracă cu
Indiferenta
m-am uitat in ochii tai caprui azi-dimineata, credeam ca ai sa lasi ura pe maine seara. ma-ntrebi mereu de ce fac toate astea, de ce tac cand ma certi,sau simplu, cand scrijeli pe
Fara speranta
si el, colinda gandurile pribege de timpul ce-a trecut, lasa urme-n amintiri adanci si reci, cutreierand acum si visele seci. fara ecou,fara noima,pleaca... ratacind mereu in umbra
El pleaca...
timpul e surd! el tace, se ridica-n picioare gata sa plece. cu o viteza sar din asternut si-i sar in brate. ochii lui imi inspecta buzele ce-i mimau vorbe, destainuia cuvinte care, nu stiu
Fițe
încerc să nu îmi pierd cumpătul când le văd pe dânsele/râzgâiatele trecând agale cu nasu-n vânt cu râs haotic povestind de cei din jur în stilul lor egoist. neîntrecute/fițoase fără noimă și
Iluzie
Mimez cuvinte care dor și-adorm. Îți simt atingerea prin vis, Necăutând ceva anume, Tresar din sunetul afon Și-ncerc să trag concluzie: Nu pot să dorm,aici nu ești, La ce dracu mă
Regrete
Regrete nu am,nici nu port, Dac-as avea e ca esti prost. Ca nu stii cand vrei,cand nu vrei, Sa fii cu mine sau sa pleci, Sa lasi sperantele ce dor, Sa plangi,sa razi,sa-ti fie dor... O
