Poezie
poem sec
1 min lectură·
Mediu
poate azi am o poftă nebună
să-ți sugrum trupul de toți copacii
scâncetul durerii surde răsună
în fiecare ecou atât de gol
cu ziduri transparente
prin care-ți văd toate gândurile
pline de patimă/teamă
din care se nasc zi de zi
siluete goale pline de răni
ca niște păsări fără aripi/goale
care țipă spre cer diperate
neștiind că cei de sus dorm
între mine și-ntre tine
timpul se preface-n scrum
asasinul soare râde hain
ne izbim în singurătate
fără ferestre/uși
doar pereți/pereți negri
îngerul meu doarme/al tău nu
și totuși
o lumânare m-ai arde fâlfâind
scrijelind cu ceară pe buzele tale
și dacă am avut poftă să te sugrum
azi am poftă să-i trezesc pe cei de sus
002229
0