azi nu mă droghez cu zâmbete
cu vise care cuvintele le ucide
cu dorințe arzătoare dar prăbușite
de vorbele gălăgioase din jur
nu mă voi droga nici cu tine
nici măcar nu te voi aminti
în drogul
poate azi am o poftă nebună
să-ți sugrum trupul de toți copacii
scâncetul durerii surde răsună
în fiecare ecou atât de gol
cu ziduri transparente
prin care-ți văd toate gândurile
pline de
azi/mâine poate
am să atac din nou la sufletul tău
necontenită de alte vise pribege
am să bat în irisul ochilor tăi
ca la ușa unei camere goale
unde simt parfum de singurătate
atât de bătrân și
scotocesc motive inventate/sunt rece
nu utilizez nici azi/nici mâine
sentimente de bolnav închipuit.
simt greață/mi-e greață
sunt îngerul camuflat din ceață
fără poveste cu-a fost odata.
sunt
uneori simțim în alb/alteori în negru
uneori în amorțire ca un muribund
azi îmi sugrum inima cu brâul tăcerii
simt parșiv cum sângele circulă-n mine
atât de agitat precum unul cu
eu sunt acum ca oricare doamnă care ar
veni la tine să te întrebe de sănătate
fără ca tu s-o cunoști/s-o recunoști din
amintiri.femeia care o să-ți dea un pahar
de apă neștiind că ea de fapt a
azi îți zugrăvesc zâmbetul pe perete
nu e un perete oarecare
e peretele ce îl privesc în fiece dimineață
când mă trezesc în aceași monotonie
cu aceleași pofte/simțuri/gânduri
blocată în palatul
azi fac spectacol cu singurătatea
mototolită-n singurătate.
sunt singură acasă
sper să nu dau foc la casă/la masă
fumez o țigară/două/zece
pun leonard cohen/ascult
plictiseala nu trece/e doar
scrijelesc pe hârtie un desen
desen pentru tine dane
știi
ți-am dat virtual locul din sufletul meu
și ne-am promis iubirea/rar de găsit
ca o copilă credeam în stele/cer senin
iar azi scrijelesc
tonight
mă voi lua la braț cu noaptea
voi fi scara voastră spre cer
urcați-mă ușor
călcați-mi oasele obosite
îndepărtând stelele din față
dându-le câte-o palmă.
de la pământ la cer/de la cer
de ce am tăcut atât/de ce
chiar nu mai pot să-ți ignor istericalele
gesturile reflexe și infantile
care mi-au ajuns până la glezne
și s-au întors înapoi
cu egoismul tău dramatizant
evident că
nu-mi arunca privirea inutilă peste lacrimile mele
e punctul tău forte care rănește
în urma lui suflete pribege
doar vorbești fără să gândești/rănești
apoi ai vrea să ți se deschidă ușa
să
știi ce aș fi vrut să îți spun
că sunt înghețată de dor până în gingi
și simt cum îmbătrânesc așteptând
cu defecte de fabricație ruginite
încurcându-mi venele prin ițe despletite
caut doza
din nou dimineață.
dimineață cu parfum de lumânare
care arde tremurând in suflu unui bocit,
dintr-un glas de înger.
zdrențuroșii nori moaie piatra
de pe ulița sfarâmată de timp.
noroi peste
în alaiul clipelor nefaste
avântate de o himeră sângerândă/grasă,
bezmetecă de ideile unui gând infernal/rece,
cutreierând o stradă plină de flegmele
celor care coboară un păianjen amețit
de
și ce dacă acum/iar și iar
mi-am sfărâmat sufletul de vise
căutând bezmetecă amintiri cu tine pe un raft.
norii par a pune și azi ghilimele cerului
și eu pun punct și o iau de la cap.
meditez
la naiba
parcă ți-am spus și data trecută
să nu m-ai îngenunchezi
în fața timpului
va crede că ești robul lui
care prinde secundele-n pumni
și le strivește să fac-un trecut
apoi amețește
m-am întâlnit cu amicul de vizavi,
era plimbăreț și foarte zglobiu.
l-am întrebat unde-a găsit zâmbetul acela
de pe fața lui ce radia,
a-și căuta și eu,
dar să nu fie prea scump,
sunt săracă cu
m-am uitat in ochii tai caprui azi-dimineata,
credeam ca ai sa lasi ura pe maine seara.
ma-ntrebi mereu de ce fac toate astea,
de ce tac cand ma certi,sau simplu,
cand scrijeli pe
si el,
colinda gandurile pribege de timpul ce-a trecut,
lasa urme-n amintiri adanci si reci,
cutreierand acum si visele seci.
fara ecou,fara noima,pleaca...
ratacind mereu in umbra
timpul e surd!
el tace,
se ridica-n picioare gata sa plece.
cu o viteza sar din asternut si-i sar in brate.
ochii lui imi inspecta buzele ce-i mimau vorbe,
destainuia cuvinte care,
nu stiu
încerc să nu îmi pierd cumpătul
când le văd pe dânsele/râzgâiatele
trecând agale cu nasu-n vânt
cu râs haotic povestind de cei din jur
în stilul lor egoist.
neîntrecute/fițoase
fără noimă și
Mimez cuvinte care dor și-adorm.
Îți simt atingerea prin vis,
Necăutând ceva anume,
Tresar din sunetul afon
Și-ncerc să trag concluzie:
Nu pot să dorm,aici nu ești,
La ce dracu mă
Regrete nu am,nici nu port,
Dac-as avea e ca esti prost.
Ca nu stii cand vrei,cand nu vrei,
Sa fii cu mine sau sa pleci,
Sa lasi sperantele ce dor,
Sa plangi,sa razi,sa-ti fie dor...
O
MV