mic iulia vasilica(giulia)

la naiba parcă ți-am spus și data trecută să nu m-ai îngenunchezi în fața timpului va crede că ești robul lui care prinde secundele-n pumni și le strivește să fac-un trecut apoi amețește

Mimez cuvinte care dor și-adorm. Îți simt atingerea prin vis, Necăutând ceva anume, Tresar din sunetul afon Și-ncerc să trag concluzie: Nu pot să dorm,aici nu ești, La ce dracu mă

vreau sa iti privesti trupul in ochii mei, sa te gasesti in bratele mele mereu, sa te desmierd in sarutari fierbinti, sa ne iubim,sa ne iubim... in visele tale sa iti calc in fiece noapte, sa te

în alaiul clipelor nefaste avântate de o himeră sângerândă/grasă, bezmetecă de ideile unui gând infernal/rece, cutreierând o stradă plină de flegmele celor care coboară un păianjen amețit de

azi nu mă droghez cu zâmbete cu vise care cuvintele le ucide cu dorințe arzătoare dar prăbușite de vorbele gălăgioase din jur nu mă voi droga nici cu tine nici măcar nu te voi aminti în drogul

timpul e surd! el tace, se ridica-n picioare gata sa plece. cu o viteza sar din asternut si-i sar in brate. ochii lui imi inspecta buzele ce-i mimau vorbe, destainuia cuvinte care, nu stiu

Simt deliciul buzelor tale pe sanii mei singurateci si goi, zabovind ca ursul la miere, nu ca nu ar face-o din placere. Caldura glasului tau ma-nfioara si ma duce spre cer, m-aduce inapoi...si

Zi de sarbatoare mare. Ani,luni si zile au trecut In goana lor orbeasca din trecut aici Si mai departe dar,tot asa: Respectata de toti fara a intreba de ce. Cu frumusetea chipului

M-ai condus prin hatisul nenorocirii, Relatandu-mi sentimente orgolioase, Considerabile de sufletelul tau ca fiind pagane, Deci...m-ai facut sa-mi fac pacate cu tina... Nenorocitule!...contestezi

Ingropasem amintirile cu noi in adancul fiintei mele, acolo unde noaptea stralucesc doar stele, iar ziua ,soarelese tine de mana cu luna. acolo unde picior de sentiment de ura nu exista, iar

Ma privesti cu zambetul tau indiscret, Vrei ceva...stiu!...esti capabil sa vrei. In stilul tau eficent si discret te apropii usor, Mi-atingi bratele firave...simt ca vreau sa zbor... Nepotolit de

m-am întâlnit cu amicul de vizavi, era plimbăreț și foarte zglobiu. l-am întrebat unde-a găsit zâmbetul acela de pe fața lui ce radia, a-și căuta și eu, dar să nu fie prea scump, sunt săracă cu

si el, colinda gandurile pribege de timpul ce-a trecut, lasa urme-n amintiri adanci si reci, cutreierand acum si visele seci. fara ecou,fara noima,pleaca... ratacind mereu in umbra

poate azi am o poftă nebună să-ți sugrum trupul de toți copacii scâncetul durerii surde răsună în fiecare ecou atât de gol cu ziduri transparente prin care-ți văd toate gândurile pline de

M-ai inchis intr-un vis flamand de amor, Mi-ai cumparat durere-n suflet, Si mi-ai imprumutat,fara sa cer,dorul ta. Masor in numar de respiratie momente limpezi, Cu vorbe de duh sfant si fara

nu-mi arunca privirea inutilă peste lacrimile mele e punctul tău forte care rănește în urma lui suflete pribege doar vorbești fără să gândești/rănești apoi ai vrea să ți se deschidă ușa să

Șoaptele atârnă-n umbra mea, Aud cum parcă ele mi-ar spune ceva, Visele fug din nopțile pustii, Speranța dispare-n vorbe stihii. Caut o alinare-n amintirea ta, Caut să m-alung din disperarea

știi ce aș fi vrut să îți spun că sunt înghețată de dor până în gingi și simt cum îmbătrânesc așteptând cu defecte de fabricație ruginite încurcându-mi venele prin ițe despletite caut doza

din nou dimineață. dimineață cu parfum de lumânare care arde tremurând in suflu unui bocit, dintr-un glas de înger. zdrențuroșii nori moaie piatra de pe ulița sfarâmată de timp. noroi peste

Ziua!...si totusi liniste... Palete de culori tomnatice in jur. Cunosc drumul...am fost odata... Dar parca totusi e alt desen Inspirat dintr-o carte de povesti. Urcam tot mai sus pe drumul