Poezie
poate dacă
1 min lectură·
Mediu
Șoaptele atârnă-n umbra mea,
Aud cum parcă ele mi-ar spune ceva,
Visele fug din nopțile pustii,
Speranța dispare-n vorbe stihii.
Caut o alinare-n amintirea ta,
Caut să m-alung din disperarea mea,
Și să mă destind din gândul pustiu,
Ce crede că nu o să mai vi.
Și poate dacă ar fi fost iubire,
Poate dacă viața-n doi o meritai,
Poate că iubirea ne ținea-mpreună,
Poate eu atâta nu mai sufeream.
Te-ai închis în beciul sufletului tău,
Și ai ascuns acolo păreri de rău,
Tu nu ai vrut ca să alint,
Un suflet pe care l-am iubit.
Și ai ascuns iubirea pentru mine,
Nu m-ai lăsat să văd cum ar fi ea,
Am renunțat la tot doar pentru tine,
Și-acum văd că poate nu a meritat.
Ai plecat și n-ai privit în urmă,
Cum lași să curgă lacrimi pe obraz,
Cum viața mea pe tine te strigă,
Să te întorci din nou la ea,
Cum inima în mine s-a uscat,
Cum drumul nostru acum s-a despărțit,
Nu ți-a părut rău și n-ai uitat,
Că eu pe tine te-am iubit.
001.176
0