Poezie
poem
1 min lectură·
Mediu
azi/mâine poate
am să atac din nou la sufletul tău
necontenită de alte vise pribege
am să bat în irisul ochilor tăi
ca la ușa unei camere goale
unde simt parfum de singurătate
atât de bătrân și zelos
cu chipul uitat/tatuat de-amintiri
îmi pun aripi în somn
mă ridic spre norii cleioși
și-i tai în părți egale pentru noi
știi iubitule
azi cerul varsă sânge
am să-i fac groapă-n cimitir
am să-l îngrop acolo
o să-i duc flori/margarete
și o să-i pun cruce din granit
s-o mângâie vântul
apoi cobor tiptil
pe oasele tale batrâne
simt pământul sub picioarele slabe
alerg cu ochii spre tine departe
de jos în sus/de sus în jos
se plimbă picături de sânge
se naște-n mine puț
în tine e o baltă
paralizează-n noi singurătatea
înfingându-mi unghiile-n carne
și ca un strop de lumină
pierdută-n întunericul prăbușit
presez sufletul de geam
sunt un puț adânc. tu o baltă.
pustiul s-a trezit
002.191
0