Zidul duminicilor

Oare, cum vezi tu in violet?!!! Eu, cand privesc pe geam, vad totul in roz.
Iar cu hainele... vad, tot, in negru! Mi-au spus multi sa consult un psihiatru
si voi reusii si eu sa intru in randurile \"celor normali\".
Doamne ajuta la cele mai foarte,foarte frumoase poezii. Cu drag E. B.

Liviu, nu crezi că textul acesta e cam paștișat după Bacovia? Mai ales în primul vers: \"oamenii par mai violeți\" (la Bacovia, \"Mulțimea toată pare violetă\").

chiar nu m-am gîndit. Am văzut mulțimea din fața bisericii noastre și mi-a dat sentimentul de culoare violetă. Era chiar predominantă. Dacă mă gîndesc, cred că aveți dreptate. Cum de nu am văzut? Vedeți, așa se ajunge la plagiat:) Glumesc aici, dar trebuie să regîndesc textul. Poate o altă culoare. Mulțumesc de tragerea de mînecă.
LIM.

Poetul ancorează în apele violetului, uitând să divulge cauza acestei hotărâri (duminica nu poate fi o cauză). Hainele galbene nu trebuiau să fie violete ?… Apoi „culorile complementare” ce vizavi are ? Altfel spus sunt complementarele cui ? Mai ales că este o exagerare acest angro. Aici este vorba de violet. Oare autorul a descoperit complementara violetului ? În plus, prin complementara complementarei obținem culoarea, adică o întoarcere (spirituală bănuiesc…). Este benefică, productivă, agreabilă ? Eu n-am sesizat. Întregul vers „culorile complementare ușurează percepția” ne introduce în ambiguitate. Este vorba de percepția ambianței, a culorilor sau doar a violetului ? Iar „zidul violet” este ultima picătură a „imaginației”…

Am modificat datorită bunei intervenții a domnului Pașa. Să vă răspund, da, galbenul e complementar violetului. În planșa culorilor. LIM

Vă mulțumesc pentru comentariu. Acel violet, cred că sînteți cea mai în măsură să îl înțelegeți. Din considerente literare, am modificat. Luați poemul așa cum e acum. Vă mulțumesc.
LIM.

Înlocuind „violet” cu „oranj”, v-ați îndepărtat de Bacovia, dar ați rămas în comentariul meu anterior.

E vorba de cei se trăiesc și cei ce privesc. Unii sînt mai aproape de mîntuire.
LIM.

LIM,
am citit și prima variantă. aceasta este net superioară și dreptate avea george pașa. e o intervenție, a domniei sale, constructivă.

totuși eu ți-aș sugera oameni în alb-negru
schimbând unghiul acesta ai deschide sensuri.
alb-negrul e un simbol bine definit care nu lasă loc altor nuanțe...


în zilele de sărbătoare
oameni în alb-negru duminica
și casele și aerul pe care-l expiră
îmbrac haine fosforescente
pentru ușurarea percepției
trec astfel zidul imaginației...

sigur nu-i o formă perfectă. e doar o schiță , un schelet pe care tu va trebui să-l îmbraci, să-l perfectezi...

scuză-mi intervenția, am vrut să ajut pentru că ideii se poate da viață.

cu prietenie,
teodor dume,

Vă mulțumesc pentru sugestie. Era chiar prima variantă, dorința de a-i da conotația poetică necesară m-a trimis spre violet. Am ales culoarea greșită :) Alb-negru e chiar realitatea. De aceea am dort să o colorez puțin. Poate nu am reușit așa cum doream.
LIM.

Ține-o tot așa. Dar, puțin prea mult oranj: eventual \"strada de aceeași culoare\", în ideea că sună prea repetitiv, iar \"oranj\" nu e foarte lesne de pronunțat. Elibereaz-o puțin, și... voaa, cât de portocalie va fi!

:) Mulțumesc de trecere și sugestie. Totuși, portocaliu e puțin prea lung. Mie îmi place, dar fură din economia poemului. Se poate însă modela.
LIM.

Stai, nu m-ai înțeles. Nu spuneam să schimbi cu \"portocaliu\". Nicidecum. E foarte bine \"oranj\". Dar nu-l repeta de trei ori. Sugeram doar ca în loc de \"strada oranj\" să pui \"strada de aceeași culoare\" sau așa ceva. Să spui de trei ori \"oranj\" în 8 versuri, mi se pare prea mult. Dar ca întotdeauna, revin la vorba mea, autorul are întotdeauna prima opțiune.

Nu am răspuns mai repede pentru a nu ocupa pagina comentariilor. Speram ca acea repetiție să fie de efect. Mulțumesc că mi-ați atras atenția. Să nu credeți că accept orice comentariu, că modific la orice sugestie, dar dacă e o observație pertinentă, mă gîndesc la o altă variantă. Ceea ce o să și fac.
LIM.

eu imi inchipui o duminica insorita, inflorita, vesela, in care ochii tai
reusesc sa strapunga banalul ambiental; cu versurile astea intri pe taramul
vibratiei inalte, a iubirii divine!

Îmi place modul în care priviți poemul. Pentru mine era doar salvarea acestuia.
LIM.