e mai bine să taci uneori

cum miroase tăcerea? dulce? amar? a lemn? seamana cu hererra sau cu calvin klein obsession?

urît miroase, mai ales în unele cazuri. Și fiecare are propria urîțenie, așa că mirosul e total diferit de la individ la individ.
LIM.

Prima strofă conține o aserțiune falsă. A spune adevărul nu poate deranja pe un adevărat prieten. Altminteri, totul este iluzoriu. Dar este posibil ca autorul să ne ofere o cheie \"inversă\" de interpretare.
Mi se pare, totuși, un text născut din frustrare, cu un parfum otrăvitor. Iată că este mai bine să nu taci, că oricum n-ai să rămâi filosof.

era sensul și bine ați interpretat. Afirmația din primele trei versuri e falsă și asta e tocmai ce se înțelege continuînd lecturarea. Nici nu credeam că s-ar putea înțelege altfel. Mulțumesc de semn.
LIM.

Te văd revoltat, Ioan. Sunt în asentimentul tău. A doua stofă este cea mai puternică, degajând mesajul direct, fără ocolișuri. Știu cum miroase tăcerea...

Poetul nu mai acceptă condiția taciturnului. Consideră că este timpul să rupă lanțurile grele ale tăcerii și să treacă degrabă la acțiune. Curajul lui este o virtute!
Tăcerea macină interior mai mult decât expunerea sinceră a propriilor opinii!:
„e mai bine să taci uneori
strigi cu brațele ridicate
și cerul devine roșu
asemeni ochilor tăi”
Acțiune, stare tensionată, un nod în gât care oprește respirația - așa m-a ținut întreaga poezie!

Cu mare prietenie,
Ottilia Ardeleanu

nu sînt revoltat deloc. Doar poemul dorește a transmite acea revoltă. Dacă a reușit doar cititorii pot aprecia. Mulțumesc de trecere.
LIM.

imi pare rau pentru starile ce le-ai descris, am trecut prin ele, descriu infernul, munca cu noi insine in a ne sublima sentimentele si a da vorbelor alt timbru, decat cel la care te referi aici.

iti iese nu i-ti

Mulțumesc de semn. Sper să nu mai trecem prin ele.
LIM.