reducerea la normal

imi place in special finalul. poemele tale capata pe zi ce trece o fluiditate interesanta!

cu prietenie,
andrei

Mulțumesc pentru vizitele dese și comentariile pertinente.
LIM.

Super poem, îmi place mult. Găsesc aici puțin dintr-o discuție a mea cu un amic. Spunea niște lucruri interesante despre concepția lui Jung despre umbră și despre cum trebuie să ne asumăm existența umbrei. Eu cred că asta faceți aici. E un pas foarte riscant, dar necesar pentru redevenire, pentru reinventare proprie. Și poezia mi se pare destul de asumată, deci felicitări pentru curaj!
iată, această poezie este un act de catharsis adevărat. Eu așa cred.
Raul C.

mult am meditat asupra umbrei aceleia. Mersi pentru legătura făcută. Chiar așa este. Cînd am scris nu am gîndit dincolo, în profunzime. Uite, mi-ai dat un bun motiv. Mulțumesc.
LIM.

Poetul acesta este o persoană ieșită din comun, cu personalitate, cu o profunzime sufletească reliefată de profunzimea versurilor.
Remarc: “în mine inchiziția
arde plăcerile pe rug
decapitează speranțele
trofeu mutilat într-un car alegoric
trec înaintea voastră
să mă lapidați”.
Titlu foarte sugestiv!

Liviu-Ioan Mureșan, numai bine!

Ottilia Ardeleanu

rezonanța, înțelegerea, mă binedispun.
LIM.

reducerea la normal se face prin decapitarea sperantelor, nimic mai mult! sperantele sunt datatoare de viata si le traim sisific! un poem reusit, zemuind de substanta, firesc si taios! un gand bun dinspre Doblin

o plăcută prezență în pagina aceasta. Mulțumesc pentru profunzimea înțelegerii. Cu stimă, LIM.