toaca se aude dincolo de șosea

Dor de cineva aflat într-o lume cu glasuri de îngeri, doar vocile potecilor, doar bătăturile - pietre ale sfinților pot spune, pot vorbi dntr-o viață cu sens de... pioșenie!

Ottilia Ardeleanu

Pentru că de curând am fost într-un pelerinaj pe la mănăstiri, poemul tău vine ca o mănușă pe sufletul meu, deschizând o lume în care
oamenii vorbeau cu Dumnezeu la o bucată de pîine,
cînd prescura era atinsă de Domnul.
În acest loc viața capătă sens, unde măștile cad și te lepezi de sine, îmbrățișând comuniunea cu Creatorul.

Ottilia, pioșenie e cuvîntul ce descrie...
Mihaela, e reciprocă intenția și trăirea.
Vă mulțumesc cu mare încredere și credință.
LIM.

se-aude \" toaca \" pân\'la mine...
da, o poezie înâlțătoare ce crește în intensitate.
un sens de final reușit:

\" acolo viața capătă sens
acolo te descalți și te speli
de vecie \"

Felicitări!

O bună înțelegere, ceea ce îmi dă o mare satisfacție. Speram ca reacția să fie pe măsură. Chiar e autentică trăirea. Și evoluția spiritualității ortodoxe dă semne de bună vrednicie.
LIM.