Pe viață nu se plătește tva

are un aer de rețetă, de ghid de instrucțiuni. un fel de \"știați că...?\"

...nici americanii nu au tva.

Liviu, păi ce adaos mai consistent ne trebuie decât \"cîteva vorbe
cîteva lacrimi
rîsete\"? Și dacă ele sunt din suflet, sincere, trec peste groapă! Înseamnă că am depășit stadiul de \"omul aparat\". Ei și vechimea noastră este ca a vinului!

Mădălina, păi e chiar o rețetă. Americanii au tva, doar că îl returnează cînd le părăsești țara. E intern. O bună înțelegere a textului. Mulțumesc.
Marius, așa este, tocmai aceasta doream a se înțelege. Așa că mă bucură acest comentariu. Mulțumesc.
LIM.

prietene, scoate finalul pentru că este clișeic. tu când duci florile la groapă le duci vii, nu se duc flori moare după cineva. numai vii sau artificiale

cu prietenie, Em

sînt încă vii, dar fără șanse de supraviețuire.
LIM.

pai dragule asta e normal. nu au șanse de supraviețuire, nu au cum că doar nu vei duce ghiveciul la cimitir. tot susțin să renunți la final, de fapt să-l modifici, ce ai scris tu este un truism, evită-l!

Em

\"mergi pe urma frimiturilor\", am găsit poteca spre cinism, amar adevăr în spusele tale .....a, să lași acele flori , ne rămâne speranța, nu?
din altă viață ,L

Îmi dă senzația unui text compus în memoria acestui tragic 11 sept. Poate mă înșel.
Rețin:

viața are propria valoare
la care nu se adaugă nimic

un aer de sentință

nimeni nu o cumpără
pentru că-și pierde valoarea în timp

Finalul arată cumva drumul către care mergem toți inevitabil, iată un text al condiției umane.

da, un text scris inteligent
un text al condiției umane, -cum preciza roxana.

nu știu dacă cineva, cu intenții constructive, mai poate adăuga ceva.

intrarea în poem mi se pare o reușită
da, un poem bun. de fapt tot întregul e punctat atent. nu, nu este o rețetă , cum se pronunța cineva, ci mai degrabă o punte peste care obligatoriu trebuie să trecem. nu există alternative.
a se vedea și încadrarea la texte cu tentă filozofică. autorul a privit viața din acest unghi.

și iată și motivația

*viața are propria valoare
la care nu se adaugă nimic
cîteva vorbe
cîteva lacrimi
rîsete
și gata*

cu sinceritate,
teodor dume,

nu e nici un truism. Și nu toți susțin să renunț la final :) Păi, fără final, își pierde înțelegerea.
LIM.

Vă mulțumesc pentru buna înțelegere a poeziei. O trecere pentru care vă mulțumesc; vă mai aștept.
LIM.

pai Liviu, este un truism, chiar vrei să-ți expilc ce este ăla. nu mă interesează ce spun ceilalți, pentru că nu e treaba mea, fiecare vede altfel.

eu mă gândeam că ai putea să-l modifici, nu să-l scoți de tot, înțelegi?

când conduci la groapă pe cineva nu te duci cu flori rupte din grădină sau cumpărate de la tarabă? e logic faptul că vor muri până la urmă...
faci cum vrei dar îmi pare că nu vezi logica: este ca și cum ai spune, în domeniul meu că un sportiv este un om dincolo de viața lui se sportiv:)))
cam așa e și la tine

este ca și cum ai spune despre un sportiv ce s-a retras că e încă sportiv.
LIM.

Liviu, dacă nu ne luăm de păr tot degeaba:))

tu înțelegi că este normal să te duci cu flori la înmormântare care sunt vii. după mor. așa e regula. nu pot să trăiască, la fel ca un pește fără apă. tu nu te duci cu flori moarte la groapă:))
ce spui tu, adică finalul este logic, deci nu spui NIMIC interesant. nu are rost să-ți mai explic

nu vrei să iei în considerare ce spun, nu mai îmi bat capul atât

Em

..cu asta ai spus tot. era evident și reieșea întocmai din poemul tău.

da\', la o adică, n-ar fi mai bine să încercăm și cu:
\'conduse la groapă cu lumânări care încă ard\'??! :)
sau ceva în zona asta a efemerului, a pâlpâirii vieții până la topire..
ca să ne liniștim cu toții că totuși, ceva atât de evident ne însoțește pe ultimul drum și ne și \'scoatem\'!! ȘTIM că se vor mistui cumva la scurt timp după ce noi... (sîc!)

LIM, în poezia ta într-adevăr este bine scoasă în evidență ideea condiției umane, traiectoria omului, prestabilită cumva și pe care consider că ai perceput-o exact (cum zic eu cu mare plăcere) ca o buclă închisă, dar generoasă.
iar punctele prin care trecem, practic ne poartă prin bune, rele, zâmbete, lacrimi, fericire, suferință, speranță și da! certitudinea că lăsăm în urmă viață, îndreptîndu-ne spre o altă viață.
și, nu în ultimul rând, pe ultimul drum suntem însoțiți de...viața celor din jur. :)

Emilia, nu ne luăm de păr. Deci finalul e logic totuși. Mă bucur.
Gena, mersi de buna înțelegere și susținere.
LIM.

Liviu, nu prea sunt de acord cu filosofia textului tau. Cum sa-si piarda dragul meu viata valoarea in timp, cand tocmai amintirile ne fac viata mai frumoasa?

Mai reflecteaza, as spune.

Un om fara amintiri este ca ca un cimitir in care numele mortilor lipsesc de pe cruci - Tudor Musatescu.

e un punct de vedere. Poate fi atacat, desigur, mă bucur cînd cineva o face. Uneori viețile noastre sînt doar statistică pentru cei din jur. Mulțumesc de trecere.
LIM.