Livia Ștefan

Aici:
Numai asta demonstrează că noi, în special eu, care sunt și femeie pe deasupra, pentru că ați profitat de acest lucru, atribuindu-mi o slăbiciune caracteristiă speciei
suntem hărțuiți de persoane ca dvs., că suntem luați peste picior fără să fim ascultați până la capăt (FÃRÃ ÎNTRERUPERE!), ca și cum am fi vinovați de ceva...
vinovați până la proba contrarie.

ah, ai reînviat! iupiii! hai să facem un pact: de fiecare dată când ne vedem - să urlăm în mijlocul străzilor. orice. ce zici?!:P
cum nu prea am timp pentru un com amplu, ptr că textul ăsta merită câteva cuvinte din parte-mi, las aici doar o mică parte, urmând a reveni.
a rezonat în mod special acest vers:
\"Chiștoacele le sting într-o urnă plină de viață.\".
parcă poemul tău ar alearga în fruntea unui batalion, urlând cât îl țin plămânii, urlând pentru victoria propriilor decizii.
revin:)
bine ai revenit și tu:)

aștept continuarea. ca de obicei, prea puțin, prea grăbit.
de ce nu deschizi word-ul, lucrezi acolo frumos, macini, coci, guști, te îndopi, numai să iasă ceva definitiv?!?!
încadrarea pentru textul ăsta: proză.
plusuri pt imaginație, stilizare, fluiditatea viziunii, aspectul psihologic redat.
gata.

pentru textul ăsta nu te iert.
- titlu e banal, des întâlnit, adică toată lumea se leagă de pătrimi, doimi, șaisprezecimi, ca și cum nu ar mai exista nimic inspirațional.
- mașina de tocat carne macră etc.: da, o imagine dură, dar parcă se screme, de ce nu o râșniță de cafea?...carne macră... nup. nașpa.
- să aruncăm cu refulări ăla iar nu îmi sună bine. transformă evidențele în stridențe, zgârie, zgârie.

- când văd \"cu drag\" mi se apleacă. prea îl dați dracu de drag... în fine..
sfârșitul e bun.
ți-am spus să nu te mai grăbești, dar tu nu asculți părerea mea decât după ce îți spune o întreagă armată același lucru.
:(

eu am senzația că e neterminat. cred că din cauza ultimului vers.
oricum, textul spune multe, iar mie mi-a lăsat un gust de tristețe, ca și cum tocmai aș fi aplaudat rânjetul clovnilor.
știi, paiațele sunt slăbiciunea mea... îmi aduc aminte de o seară cu ploaie torențială, cu pantofi roșii de lac, de mâna tatălui meu... în fine, nu mai contează acum, o dau deja în personale.
deci, parcă ar mai merge o strofă ceva sau cere continuare:)

s-ar mai potrivi și
\"Get ready for me love
\'Cause I\'m a comer\"
personal, poemul tău mi s-a părut cam forțat pe alocuri.
mă deranjează acel \"genial\" din prima strofă. sună cam aiurea.
iarăși, versul ăsta: \"vitraliu în naștere ziua\" mi se pare o bagatelizare.
dacă ai mai tăia pe ici pe colo ți-ar ieși un poem țais.
oricum, starea care se degajă e ca o oază în sahara. :)
cam atât.

sub un titlu ca ăsta, mă așteptam să citesc un text care să bubuie, efectiv.
de aceea spun că nu are nici cea mai mică legătură titlul cu poezia.
sau poate are. dar nu văd eu...
:)

când am deschis pagina asta a ta, în winamp a început marșul nupțial:D
vezi că ai făcut bine că nu ai renunțat la poezie, cum amenințai?!
e un \"pseudopoem\" excelent, cosmine! cap-coadă.
\"În dimineața asta bunica nu se simte bine. Mâine poate nu mai apucă
dimineața. Mâine poate nu mă mai apucă dimineața.\" și
\"În dimineața asta cafeaua nu are gust de cafea
Și nici trecutul gust de nostalgie\".
ah, ești mai dezinhibat, mai natural, stilul acesta de poem-jurnal te prinde foarte bine. ai câteva influențe din șerban axinte, știu că am citit un poem care degaja cam aceeași stare, scris cam în aceeași manieră.

\"La autopsie, sub incredibilul bisturiu, un mănunchi de manuscrise va înflori din burtă precum buchetul ivit din mâneca unui magician oarecare.\"
și finalul, pe gustul meu:\"Îmi curăț ochelarii cu after shave hugo boss. Ei nu știu ce e ăla și nici câte femei l-au iubit.\"
deci, trăiești! deci, scrii! asta faci...

chiar sunt mândră de tine!
te-am pupat!

\"ca într-o poveste în care ninge de la început și până la sfârșit.\" - ah, am mai întâlnit fraza asta pe undeva... într-un roman, dar nu mai țin minte care dintre ele. oricum, de-asta și zic, că mi se pare foarte folosită, sub o formă sau alta.
în rest, poemul e ok, finalul e fain, ce mai, forță!
f.b.
:)

Felix, textul este slab.
clișee suprasolicitate.
stări diluate.
un iz desuet.
exprimare mediocră.
în special mă refer la partea asta:
\"te plouă pe spate și mâinile-ți
tremură
fă focul dă drumul căldurii
ațâță jarul
cu inima mea\".
pe urmă tabloul care se vrea un fel de suprarealism, cu țâncii, nu are forță, ar putea avea, dar nu.
finalul e însă unul original. păcat că nu poate susține întreagă construcția.
sorry, trebuia să-mi manifest opinia, în special pentru că un alt text slab se recomandă. tot pe șabloane mergeți.

p.s.: Andrei, la șolea eu sunt de părere că nu trebuie să te mai catadicsești să postezi vreun comm. am pățit și eu același lucru. și nu o singură dată. omul ăsta habar n-are ce înseamnă democrație. ca modele: ceaușescu, stalin etc.etc.

să nu scoți firimiturile, e ok așa, textul e unul la șto. și ți-a ieșit chiar bine!

eu m-am stricat de râs:). mai ales pentru subtitlu. cred că știu unde bate:D
am văzut textul reloaded, stai liniștită, mult mai ok:)
hai că ne mai auzim!

mie mi se pare cam ambiguu începutul.
cum adică: \"sunetul se lovește sec/de membrana lor fină/și se întoarce pînă departe/în camera părăsită\"?. dacă e sec nu poate rezona. o imagine neclară. o senzație neclară.
părerea mea.

deși uneori îmi plac la nebunie clișeele, mi se pare că textul ăsta este prea al locurilor comune.
mie nu mi se pare un text sclipitor, din contră, e slab și trage spre proză, nu știu de ce...
doar ultimul vers o să-mi rămână în cap (e ceva și chestia asta!).

Unna avea prea multe chestii, ceea ce diluează textul adică.
eu zic să îl mai restrângi și ar fi ceva.

suferind crunt de insomnie la ora asta, ți-am făcut un poem, ptr că m-am gândit că n-o să te superi.:)
uite:

dontiu crai cichen pai

clitoris!
urlă el și
mai aruncă o
cărămidă
pe fereastră.
și ea era
de aceeași
părere.

pa, poetrikule, kisses.

mi se par sinistre aceste versuri:
\"îmi lipesc globurile oculare de geamuri
poate reușesc să te văd mai bine\" - direct din filmele horror. sau cu psihopați. sau cu clovni deprimați excesiv.
nu e o alegere prea inspirată, Dana, să folosești chestiile astea așa (globii oculari)... plus că mă duce cu gândul la Scufița Roșie și nici asta nu e prea înțelept din partea ta, nu de alta, dar mă face să râd în loc să mă facă să suspin...

nu dormeam poete:), mă delectam cu Îngerul exterminator, superfilm suprarealist regizat de Luis Bunuel,
poate că Peiuțu dormea, într-adevăr, dar nici el, că e insomniac și-i place să enerveze lumea la ore bizare:D
Cătălina ce-o mai face?
poezia ta e ca un tren care sosește când nu te aștepți, mă și bușește o lacrimă, un tren cu batiste fluturânde, dar de bun venit nu de plecare:). da, m-a apucat nostalgia.
eu zic să păstrezi pisica, o să aibă grijă de tine;)

eu cred că editorului care a recomandat acest text i s-a făcut dor de bacalaureat... și de școala generală, că și pe-acolo se behăie din boturi mioritice strămoșești.
trebuie să îl învățăm pe de rost sau ce?
eu zic să îl puneți drept criteriu obligatoriu bibliografic, că și-așa e destui d-ăștia care nu știe carte p-aici.
punct.(subliniat ct).

mulțumesc!
e mult mai bine să-mi citesc propriile creații.
care sunt geniale, by the way.
nu am fost subiectivă. m-am enervat.
de ce nu recunoști că este un text slab, plin de imagini și trăiri împrumutate și cu asta basta.
știu eu ce vorbesc când spun de texte recomandate. trec zile în șir și texte excelente cu ele și nu vede nimeni. când, brusc, ne trezim cu un poemuț de-ăsta recomandat.
știu eu ce spun. numai că eu am curajul să o spun!
am ales acest text tocmai pentru că e recomandat, nu e o chestie personală, ok? crede-mă că, dacă vei scrie ceva care să merite, eu voi veni și te voi lăuda.
fă-ți lecțiile!
și nu mă lua cu \"domnișoara Livia Ștefan\", denotă superioritate, lucru care mă enervează și mai rău ptr. că nu suport oamenii care fac pe deștepții și nu au de ce.
mulțumesc încă o dată.