Double suicide

la marginea patului ne-am întins pe șine din sticlă iar nopțile gonind haotic înspre octombrie ne-au lovit ca niște trenuri de marfă pline cu zâmbete strâmbe și tristețe la litru absintul ne lasă vânătăi în stomac ne dizolvă în lumina verde a recidivelor noastre mărunte către tine pleoapele îmi sunt crăpate în formă de inimă în dimineața asta observ că afară pe geamul nostru murdar scrie open dar noi dinăuntru silabisim / c-l-o-s-e-d / cu ochi roșii de fum și de alte pretexte și stăm așa prinși între două lumi mototoliți niște bilete uitate în ușa înțepenită de frig zei de hârtie tremurând la fiecare mișcare de clanță