Acasă

(mamei mele)




intră
hai să ne-ascundem de vremea de-afară
în fotolii adânci de pământ
și să-mi povestești despre lume
despre ce-ai mai făcut înainte să vii

spune-mi dacă ai șters de praf
masa mea veche
sub privirea măruntă a fotografiilor mele
puse de tine cu grijă absurdă
în rame fragile de os

vreau să știu dacă toamna
mai are praful acela de aur în aer
și dacă ai gustat în octombrie
plăcintă cu dovleac și vin negru
de la colțul nostru de stradă
unde femeile purtau dresuri
cu dungă șerpească pe coapse

spune-mi că bărbații înalți
răspândesc același miros vag
de tabac și iluzii
și că se-ndrăgostesc amarnic
numai de femei palide și năvalnice
cum eram eu

mi-ar plăcea să știu
că ploile de noiembrie
lasă aceeași lumină gri la ferestre
că pisicile torc
deșirând viețile
unor stăpâni lunecând liniștit
ca niște corăbii pe parchetul lucios
cu trabucuri scumpe în colțul buzelor
răspândind aromă de sânge albastru
în foșniri de halate elegante de casă

intră și hai să ne-ascundem
uitate ca niște comori în ochiul adânc al pământului
să aprindem uitări pe locul uscat al inimii
și să privim apusuri de lumi
la lumina firavă a coastelor noastre