Tatăl meu țiganul

\"Raiul meu beteag de pe alt meleag cât îmi ești de drag nu știu cum...\" (\"Mica țiganiadă\" - Șerban Foarță, Andrei Ujică) nu mi-e rușine să spun tata era țigan avea tot timpul cântece-n mâini și o sticlă de țuică pe masă zicea că sunt băiatul lui mă privea tulbure mă-nvăța să trăiesc liber să mă joc violent și să dansez ca și cum mi-aș goli inima-n sufletul altora îmi tresare și-acum șatra noastră în sânge își întinde corturile negre pe inimă și simt durerea tatălui meu când mă-nvârt ca și el într-un apartament strâmt de bloc ca un animal nărăvaș într-o cușcă beau țuică și noaptea visez câmpuri largi și coviltire aurite de lună visez haitele fraților mei și vânez libertate umăr la umăr cu tata tata era țigan nu mi-a fost vreodată rușine cu el nici când auzeam cum vorbește cu mama și chiar și apoi am plâns când într-o toamnă ca asta mi-a pus în palmă o castană și-a spus că natura se închide în sânul ei ca și fructele coapte în pumnul meu am plâns și am aruncat-o în el o vreme a avut o vânătaie pe frunte între timp eu am devenit o femeie banală îmi traversez toamnele cu o dantelă neagră pe față și o vânătaie în suflet