Jurnal
Breathe
spital (flatline)
1 min lectură·
Mediu
vapoarele au cărat în pântec toată apa și vântul
au lăsat în urmă zboruri
dezarticulate
și singurătăți previzibile
de asta acum în noi
e o căldură nemișcată
ni se prelinge carnea pe oase
dar e bine, ziceai
pentru că
tu ești femeia goală întinsă pe gresie
cu encefalul topit curgând pe urechi
tu ești femeia goală
ce clipește autist ascultând Prodigy
tueștifemeiatueștifemeia
auzeam și șopteam repede la nesfârșit
până suna a înjurătură
apoi te prindeam de gât cu picioarele
și-ți sufocam șoapta în mijlocul inimii mele
albită de nesomn și caniculă
spitalele aiurează în noapte îmbuibate de droguri
ambulanțele scormonesc orașul după noi prăzi
undeva pe hartă
oameni
aliniați în pat câte doi se încovrigă fericiți
unul în altul
unul prin altul
iar în salonul ăsta aseptic și singur mâna mea
nu mă mai recunoaște
mă atinge și dă din degete nehotărâtă
ca un câine amnezic din coadă
îmi pune cuminte alături
tuburile electrozii oxigenul butoanele
la căpătâi îmi așează metodic ventilatorul în cruce
iar eu
închid lumea cu pleoapele
simt cum încep să dispară din mine
urmele târâte ale genunchilor tăi
venele sparte îmi desenează sub piele
cadavre de îngeri burtoși
http://www.youtube.com/watch?v=IQ8e02GWX90
au lăsat în urmă zboruri
dezarticulate
și singurătăți previzibile
de asta acum în noi
e o căldură nemișcată
ni se prelinge carnea pe oase
dar e bine, ziceai
pentru că
tu ești femeia goală întinsă pe gresie
cu encefalul topit curgând pe urechi
tu ești femeia goală
ce clipește autist ascultând Prodigy
tueștifemeiatueștifemeia
auzeam și șopteam repede la nesfârșit
până suna a înjurătură
apoi te prindeam de gât cu picioarele
și-ți sufocam șoapta în mijlocul inimii mele
albită de nesomn și caniculă
spitalele aiurează în noapte îmbuibate de droguri
ambulanțele scormonesc orașul după noi prăzi
undeva pe hartă
oameni
aliniați în pat câte doi se încovrigă fericiți
unul în altul
unul prin altul
iar în salonul ăsta aseptic și singur mâna mea
nu mă mai recunoaște
mă atinge și dă din degete nehotărâtă
ca un câine amnezic din coadă
îmi pune cuminte alături
tuburile electrozii oxigenul butoanele
la căpătâi îmi așează metodic ventilatorul în cruce
iar eu
închid lumea cu pleoapele
simt cum încep să dispară din mine
urmele târâte ale genunchilor tăi
venele sparte îmi desenează sub piele
cadavre de îngeri burtoși
http://www.youtube.com/watch?v=IQ8e02GWX90
002.067
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ligia Pârvulescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 193
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ligia Pârvulescu. “Breathe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ligia-parvulescu/jurnal/1741444/breatheComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
