Lidia Muraru

Azi, Soarele îți bate în aripi să zbori. Albastrul iubirii te plouă, te arde, te stinge, te aprinde în mii de fiori. În tremur, tăcerea zvâcnește cu fulger pe sensul ei unic, prin

Te construiesc cuvânt în cuvânt cu o virgulă, un ton și o pauză ca apoi s-o iau de la-nceput. Cuvânt din Cuvânt și ochii tăi limpezi se umezesc precum iarba picurată de rouă și o iau de

într-o zi voi deschide și cărțile sufletului meu și voi înghiți în pagină cu pagină iubirile lăsate pentru mai târziu și poate voi ști să-mi depăn până la capăt începuturile firave ale

Eu știu să râd, să plâng, deodată s-aduc Acel Cuvânt și să-l așez în versuri câteodată ca-n rând să pun tot dorul lăcrimând. Eu știu să fug, să vin, deodată să Te aștept pe colț de

Îmi trag pleoapele înăuntrul meu ca să te pot vedea, sorbindu-ți vibrația, respirația cu miros de mere necoapte și scorțișoară, gustul care ne hrănește din sunet, atingerea care-mi îmblânzește

Constat că îngerii ascultă de mine, i-am rugat să-ți taie calea când cobori să culegi cuvintele din pajiști albastre, deschise, largi și când, cu fragede gânduri, cuprinzi

Între straturile adânci ale sufletului se lasă de ploaie. E umed și puțini stropi lipicioși mi-au atins pleoapele amintindu-mi de somnul neîmplinit din zilele numărate din vineri în vineri. Mi-am

pe luciul gândurilor am împrăștiat petale cu mâna ta și-am pus una câte una amintiri albe în cecuri să le decontezi în cuvinte; scrie ce vrei, notează tot ce ai vrea să știi și n-am spus

Când plec partea ascunsă din suflet rămâne să te privească îndelung prin ochiul inimii, singurul care nu mai răstoarnă imaginea. Când pleci rămâne plecarea precum parfumul care

Te apropii în pas de pisică. Știi toate mișcările abandonate seducător în mare. Pe degetele prelungite de lumină îți expui inele de coral. N-ai înțeles nici ieri că ziua nu dansează cu

Sărbătoare hindusă închinată zeului-soare -"Nuuu! E loc sfânt! E loc sfânt! Ce faci? ...îmi strigaseră o mulțime de voci în cor. Deodată, zeci de ochi acuzatori m-au surprins călcând

azi, îngerii mă frământă cu aceeași mână, spun aceleași cuvinte neînțelese nopțile mint iar zilele se prăbușesc răscolite în cheaguri. ochiul târziu închis, umed de

Aș vrea să te uit într-o călimară unde în loc de cerneală am turnat parfum. Să scriu din penița albă să las să atârne litere-parfum să-ți trimit urgent o scrisoare prin care să te

lacrimi, noapte pustie și cerul a plâns. luna tremură-n iarbă.

Eu nu mai strâmb visări ce-au fost odată, Și nu mai rup secundele din rugi, Nici pietre nu arunc ca altădată, Nici vorbe rele nu mai spun. Nu, nu mai leagăn astrele pierdute Și nici n-alerg

nu știu să merg pe aceleași cărări bătătorite să-mi iert toate obiceiurile de a mă strecura printre cuvinte și a-mi încălța tăcerile și plecările pe pajiști sau jungle sau insule

îmi trimiți cuvinte sub numele tău, eu îmi spăl mâinile, îmi curăț fața și mă aplec să primesc un mănunchi, un snop bogat din sufletul tău, atingerea lor mă învăluie-n plaje și-n cuget se

Picură clipa în ape-nspumate, Și malul sărută valul turcoaz, Un șopot de lună se lasă pe umăr Și iarăși tresar. Aievea cuprinsul în fir de nisip se cuprinde, Și apele toate se-nghesuie-n

Ziua a început să aibă gustul Tău, miros de petale coapte din trandafirul din care mama pregătea dulceața. Și noaptea continuă să aibă forma Ta; niciodată cu limită fizică și

Astăzi vei fotocopia lumina Pe ecranul zorilor. Vei proiecta un cuvânt Acel nimic care aduce Întotdeauna iubirea pe lume. Astăzi mă vei naşte din nou Ca o literă-n plus. Vei strânge punctul

Lasă-mă să cânt la sufletul tău, să-ți apăs, pe rând, clapele cu un cuvânt să te-ating iar tu să cânți veșnicia. Așteaptă să te prind cu privirea și când inima ta va vibra sporește-i

Există în om ceva ce nu poate fi definit, și orice-aș spune ar defini doar rolul, niciodată esența lui. Un gust întâlnit o singură dată, convertit într-o amintire, te va

Am început să-mi număr zilele notându-le prin fiecare întâlnire cu Tine. Jurnalul presărat cu pagini goale mă îmbie să te strig înapoi să-mi mușc din carne și viu sau mort să Te așez în

Mi-am înșirat inima pe hârtie bucată cu bucată, am vrut o vorbă să spun fără să mai regret neînțelesuri. Mototol am strâns pagina până sânge a curs din inimă, inima mea, am lăsat-o să