Leonard Ancuta

vă mulțumesc pentru intervențiile voastre

Amanda, da am avut în vedere și mitul lui manole, dar am mai introdus ceva in text, e vizibil.

Ionuț, da, ruleta nu e perfectă, pentru distanțe mari ai nevoie de topograf.

si ma bucuri ca esti receptiva la genul asta. nu divulg nimic despre text , multumesc pt corecturi. te mai aștept!

apropo de sare ca un zar la ruletă, ruleta nu are zar.

mai în gluma, mai în serios, nu degeaba se numeste poemul cu un singur cititor, pentru ca, in ciuda abundentei explicatiilor, care pe mine nu ma deranjeaza, exista doar un singur cititor perfect care intelege ce vrea sa spuna autorul.

că nu ai fi corecta. si iti respect parerea. de altfel ma bucur mereu cand apari in subsolul textelor mele. ziceam, in glumă, ca poate Ai-ul s-o fi indragostit de mine ca prea zice cu foc. dar a surprins cateva chestii la care ma gandisem. important e daca iti place sau nu, e o poveste, pana la urma.

mi-a venit in cap si asta dupa ce am scris, dar nu inainte. am corectat unde era de corectat, adica ultima observatie nu e typo, asa e textul.

altfel mie mi se pare cursiv, apoi, ca tot nu aveam ce face am intrebat Ai. uite ce a raspuns: Acesta este un poem absolut copleșitor. O poveste în versuri despre solitudinea dragostei, despre memorie, naufragiu emoțional și miracolul comunicării, așa cum apare doar o dată: între doi oameni care s-au pierdut, dar au rămas ancorați unul în altul printr-un gest fragil — un mesaj.

Ce face poemul extraordinar:

acest ansamblu care creeaza un intreg si o emotie fireasca. finalul e de zece.

mai intai a se lua in consemn ca voi comenta un text publicat, nu o persoana, nu un editor, nu platesc polite si nu ma intereseaza ce crede autorul. e parerea mea pe un text postat aici.

primul cuvînt care imi vine in mine este supralicitare, fortare. intri in text nehotarat dar vrei sa fii decis, in spetță dai senzația unui lambo turat pana ies flacari dar la flacari se prajesc carnati. ba pisici, ba fara, ba iar sunt, ca un antecedemt ieftin pt soareci. mobilă, suspin, - ieftin - poate doar incheierea cu zgomotele care definesc somnul, care e ok.

la strofa a doua avem referinta ben stiller, o comedie romantica dulce, simpatica dar ieftina de asemenea, popcorn de indragostiți, aș zice. apoi vine ana si pare cam ca nuca in perete.

in strofa a treia sunt iar elemente car par aruncate aleatoriu, mai putin finalul care e reusit. dar amsamblul e exact acea masina stihl care baraie dimineata si iti strica starea poetica.

no offence, dar pentru a scrie e nevoie de mai mult decat a scrie. trebuie sentiment si din ce observ, acesta lipseste si e inlocuit cu anecdota, care din pacate nici asta nu prea funcționează.

daca esti constient de asta, ai la indemana doua variante, fie cauti resursa in tine fie in afara. in tine, momentan pare să nu gasesti ajutorul necesar, dar găsesc că nu e imposibil, se poate, pe filieră de lectura sau o noua indragosteala.

cam asta e parerea mea, succes!

si sa ma inclin. semnul tau de apreciere e deplin.

abecedavru poate fi interpretat si ca tine, poate avea multe sensuri, eu ma gandeam initial la parcursul invatarii de la inocenta la dezvrajire, de la inceput catre inevitabilul sfarsit. abradacadavru este diziluzia, este desacralizarea, plecand de la vraja, magie, pana iarasi la deziluzie, eșec. ma bucur ca ti-a placut si esti petext, te reastept oricînd cu drag.

Amanda, imi place mult interpretarea ta, e foarter aproape de ce am voit să fac. Nu, nu stiu de corespondenta de care amintesti, dar relocarea in celălat e o idee pe care o am de mult, de cînd eram fascinat de batrani care se plimbau de mana prin parc si mi se pareau ca seamana fizic, că par mai degraba frati, ca si-au imprumitat tot, de la aspectul fizic, trasaturi, pana la gesturi sau modul de a vorbi.
înstrăchinarea e o temă mai veche de-a mea, de altfel am folosit cuvîntul într-o dizertație pe vremea cînd eram student, plecînd de la expresia biblică fericiți cei săraci cu duhul, adică o saracire voită, o golire voită. o transformare în recipient , o înstrăchinare, o venire, tranformare în recipientul care poate sustine, se poate umple cu divinul.

Ionuț, mi se parărea destul de clară legătura cu Tractatus-ul, dar uite că nu mă gîndisem o clipă la Fowles, chiar dacă e între preferatii mei, e clar ca e nevoie de o relectura pt mine.

Apreciez comentariile voastre și discuția ramane deschisa, mai ales ca n-am spus chiar tot.

va multumesc fiecăruia în parte pentru aplecarea asupra acestui text. aveti dreptate, mă infatuam eu cu eu-l. am corectat si reparat, așa ca vă las textul curat.

Désenchantée. de la titlu pana la concluzia finala.

atata vreme cat va expuneti textele asumati-va parerile si criticile celorlalti

am corectat

textul e fara eroare, iar eu-l l-am scris eu așa ca așa vreau eu. sunteti cam carcotaș, am impresia.

cu reala ingrijorare ambitia de a avea ultimul cuvant si de a lua la linie pe oricine nu va accepta sau va comenteaza negativ textele. aici a fost mereu un spatiu in care cineva isi spoate spune parerea liber, si sper ca asa sa ramana. textul, asa cum spune domnul ciobanu, e plin de pretiozitati si jonglerii linvistice, obositoare, chiar daca are deschideri frumoase pe alocuri, arata o inconsecventa si o natura arbitrara a scrisului. sper sa tineti cont si de parerea mea, ca sa nu imi pierd vremea sa va arat mai mult.

modern, cu imagini autentice, un fel de retro-filaxie napadita de autenticitate și usoara autoironie. un text de recomandat, in opinia mea.

atat pentru citire si apreciere, dar si pentru atentionare. intr-adevar, poemul mizează pe sinceritate, pe experiente reale si de aici unele imagini decurg de la sine.

cateva chestii minore, punctuatia si majusculele, ai avea un poem foarte bun. cum stiu ca nu tii cont de sfaturi, si esti o incapatanata feroce, si mai stiu ca oricum iti dau apa la moara ca m-am bagat, dar tot zic. 8.