sabaca

superb tablou, pictat cu buricele degetelor inmuiate in culoare, sunet si lumina...

ti-as da o nota, cea mai inalta de pe portativ,...si o stea din privirea Micului Print...

cu bucuria acestei lecturi, spre noapte...inainte de vis...
maria

există un timp cînd miroase a fagure
atunci vine ființa fantastă
animalul pe care nicio citire nu a știut să-i spună numele adevărat
un cod al cuvintelor imperfectibil va brăzda în tine ca un plug
ca un corn de inorog
în nucile verzi se trezesc amintiri de când dumnezeu era copil și avea mâinile murdare de tanin

herghelie hermeneută potcovită cu plumb sună fain tare prin h h p p. dar e mare îmbulzeală în ea, ca exprimare.
apoi animalul căruia nicio citire... nu pe care.
abalienare temporară iarăși e prețios. derostire...
și mă întreb cum ar arăta acest text eliberat de asemenea alăturări de cuvinte? s-ar pierde din sens? din pendularea între un fel de magic cumva asumat și resemnarea ceea finală?
nu cred că s-ar. de aceea eu una sar peste zonele unde se accentuează excesiv, unde se glisează către științificul integrabil.

eu atatea adunaturi de clisee si metafore scoase din dex cu forcepsul nu am mai intalnit de mult
atata sfortare de a epata
atata artificialism

ia uitati exemple:

cerul e verde
luna e frumoasă
infinitul se înfășoară în sine
boncăluitul falnicului necunoscut
la răsăritul ochilor sabaca amintirilor
ființa fantastă
împărțitul în patru al sufletului

si asa mai departe
mai bine ne spuneai un banc sec de exemplu care este culmea fotografiei - apesi pe buton si face click

nu stiu de ce, dar tare imi sunteti dragi in aceste momente...


Maria, e un tablou pe care l-am vazut adesea, mi-a fost greu sa gasesc o exprimare potrivita, si nici acum nu am ajuns la capat...


Yannelis

Eu stiu ca tu vezi dincolo si de aceea apreciez mult cand te opresti pe un tecst


Madalina

uneori mi-e greu de la inceput sa tai, stii si tu, mi-e drag ceea ce fac. o sa revizuiesc mai tarziu...


va multumesc tuturor

sa stii ca ai dreptate. insa acest poem este pentru alta categorie de cititori. nu pentru cei care cauta cu tot dinadinsul sa demoleze... si zici ca l-ai citit cu dictionarul, a?

vezi tu leo poema ta este patetica pentru ca e plina de clisee si pentru ca ai fortat si pentru ca aceasta fortare este una artificiala stiu ca te doare orgoliul de pohet ca esti ranit in amorul propriu de mare creator dar nu e bine sa produci poheme cu targhet adica pentru o anumita categorie de cititori e bine sa placa si unui gunoier si unui literat pohema ta

vezi tu leo asta nu intelegi tu ai impresia ca esti destept nevoie mare daca copiezi trei cuvinte din dex si le arunci intr-un lighean
ei leo nu prea merge nu asa se face poezie nu cu \"roua îmi scânteiază pe piele\" nu iti scanteiaza nicio roua pe piele
apropos cand ti-a scanteiat ultima oara roua pe piele leo?

unde ai vazut tu nisipuri de aur in lumanari?

cand ti-au trezit ultima oara nucile verzi amintiri leo?

e prea pretioasa pohema asta leo si
prea artificiala
ca si oglinzile \"venetiene\" sau pestii din sticla iti lasa un gust amar

mihai, tie ti se pare plina de clisee. f bine. mie nu mi se pare plina de clisee. tie nu ti se pare a fi o poema adevarata. nici mie, insa imi dau silinta. si in plus mie imi place ce am facut. mult. si le place si altora. si intradevar, nu e o poema generala. nu e decat pt cei care vor sau se lasa liberi sa simta.

in ce priveste faza cu roua, chiar de f curand draga mihai... sunt genul care doarme de cel putin de cateva ori pe an direct sub cerul liber... daca tu nu o faci, e clar ca nu intelegi.

io zic ca ai imbatranit. si esti ciudos si cauti nod in papura.

mai copilareste ca odinioara, ca e mai bine...

yo am vazut frumos \"nu port măști și totuși simt șapte straturi de piele pe față de parcă / caut derostirea unui set de principii / un cod al cuvintelor imperfectibil va brăzda în tine ca un plug / ca un corn de inorog\".
sunt genu\' de versuri pe care as vrea sa le citesc (tot timpu\'). asta-i gustu\' meu.
asta nu-nseamna ca toata poezia mi-o placut. ti-am lasat un (mic) semn (doar) pentru strofa mai sus mentionata.
frumos.

cu stima, Cornel Stefan Ghica

incerc sa scot din mine - si din voi de asemenea - acele amintiri frumoase si jocuri de odinioara. cei care au simtit ceva au lasat un semn.

Tama, semnul tau este cel mai pretios, acum sunt iedut cu stea in frunte!!! multumesc!


Cornel, ma bucur ca macar ti-a placut ceva. stima si te astept in continuare, oricum sunt fericit ca ai mai trecut inca odata, pt a nu stiu cata oaara si asta apreciez mai mult

că structura textelor tale este greșită. octavian paler asemăna textele de genul aceasta cu o \"boloboroseală\". sentimentul de improvizație te urmărește la fiecare pas. singura soluție este să te restrângi și să-ți faci ordine prin și printre versuri. nu te îmbăta cu apă rece.
cu prietenie,

imi dau seama ca esti o persoana sincera. trebuie sa ma crezi si pe mine, ca iti seaman. uneori ma elucubrez. dar ma asum. ma adun si incerc sa pun forma si idee in fantasmele mele. nu e o chestie daca tine sau nu. stiu cand imi iese. aici e o reusita. poate nu se ridica total la nivelul pretentiilor mele, nici ale altora. insa am reusit macar ceva. sa mai schimb cate ceva pe ici pe colo. iti multumesc pentru trecere.

PS. am citit poema ta. si eu pot zice la fel... covor de petale albe, pijamale cu superglue... tie iti place?

nu de un vers sau de altul neapărat. eu cred cu tărie în ceea ce scriu. altfel n-aș mai scrie. mă bucur că îți aperi cu devotament textele. și eu fac la fel. da, îmi place și covorul din petale albe îmi place și superglue-ul(deocamdată). dar sunt absolut conștient că până la hârtie e un drum lung(care de altfel îl cunosc), foarte lung, și când ajungi acolo nu-ți mai dau stele prietenii, cunoștințele. pun mâna pe o cartea ta niște critici care nu au auzit de tine niciodată și te fac praf. asta e diferența dintre virtual și cartea din hârtie.
acesta este un atelier. omul vine citește se entuziasmează începe să bată câmpii șamd. sunt foarte puțini care sunt cerebrali,( cum ai putea fi limpede când comentezi 40 de texte pe zi și mai și postezi câte două trei?) :) aproape toți îți spun cât de bun ești și nu e așa. crede-mă că erau vremuri când aveam câte 3 texte săptămânal la \"recomandate\" pe acest site. și beat de plăcere mă închipuiam un geniu. îmi să râd de mor acum. după \"freo\" câțiva anișori, când am am ieșit din mediul virtual și am început să cunosc și respirația, foșnetul hârtiei... să privesc în ochi oamenii...
cu prietenie,

ai dreptate. dar nu total. nu ma imbat cu apa rece. insa nici nu sunt favorizat. stiu asta. in ce priveste criticile tale, mi le asum. o sa tin cont. si nu scriu maculatura. pur si simplu ma antrenez si cred ca am inceput sa scriu din ce in ce mai bine. acest tecst este valabil. invit pe toata lumea sa spuna ce crede.

non multum, sed multam, asa spuneau candva latinii. nu neaparat ca ar fi mult continut, dar e vb aici de forma. ori forma pohemei cu pricina(ca vad ca asa va exprimati voi pe aici) lasa de dorit prin imprecizia mesajului. insasi aliteratia este eronata conceptual. daca ai fi folosit si frana nu numai acceleratia imaginatiei, prin alcatuirea unei coerente data(si de..) folosirea diacriticelor..macar cand si cand, toate poate capatau un sens, poate mesajul se elibera de non multumul dominator si obositor ochiului. altfel, mesajul exista el undeva pe acolo dar forma expunerii ii alunga ivirea. ori asa ramane doar propria ta perceptie asupra mesajului. eventual si a altora care ar crede la fel. restul criticilor nu le repet eu, dar formulele sunt totusi prea pretioase pentru a reda sentimente simple cum ai vrut tu sa le pui in doremiul versurilor, dar juxtapuse relativ nonideatic. pentru exprimarea trairilor simple este mai indicata folosirea folosirea tabloidului, a unei scene oarecare pe care sa dai frau liber sentimentului dorit. in caz contrar totul devine exercitiu lingvistico-gramatical. adica orice altceva decat poezie.
1 exemplu - nu te teme copile zicea iezii imaginației își unesc cornițele tu îți vei purta dragostea pe frunte
2 exemplu - din cer coboară o bucurie un miros de cer senin o ploaie cu puf de păpădie multicolor
(de ce nu : din cer coboara o bucurie cu miros de cer senin o ploaie din cer de vara cu puf de papadie multicolor zimtuita undeva pe cerul de care tocmai fac atata risipa benevola...))
si mai ales
3 exemplu - între două lumi mai era orez cu lapte și dulceață de vișine
odată luna a fost mai bine de o săptămână roșie ca orzul pe un cîmp de luptă zicea tataie că e anotimpul strigoilor nu plângeam dar în mine aveam un fior tare un fel de sâmbure de teamă ce se înfigea în mine factorial
scuza-ma dar aici nu mai e vorba doar de bolboroseala de care facea vorbire paler, ci de insusi talmes-balmesul personificat. reciteste cu voce tare si conform regulilor gramaticale impuse dictiei de insasi lipsa lor manifesta. apoi vezi daca nu cumva dictia lasa dureri in zona neuronala.
in rest toate cele bune.

toti criticii au dreptate. dupa ei nu ar mai exista nici un fel de scriere... multumesc de trecere

Dacă în poezie ar mai exista reguli i-aș ruga pe unii să le scrie cu litere mari și să le pună pe toate gardurile.

Pentru unii simplitatea nu poate fi mai simplă, să nu te oprești și forma las-o să curgă, niciodată invers.
„între două lumi mai era orez cu lapte și dulceață de vișine” cât de greu ar putea să fie să înțelg... și totuși nu e.

„roua îmi scânteiază pe piele”, și parcă uneori n-aș vrea să se usuce.

Nu încerca să-i faci pe alții să înțeleagă, au crescut între ziduri de beton, nu e vina lor.
Numai să nu te oprești din ceea ce simți. Unui poet îi stă bine să strige.

ca voi aici sunteti o gasca draguta de vreo 20-30 de insi care va cititi si va ridicati osanale reciproce. nu e nevoie d eprea multa inteligenta sa descoperi un truism grosier, e suficient doar sa fii putin perspicace. autorul insiruirilor de mai sus intitulate pompos poezie este fara tagada unul din membrii \"elitisti\" ai prea onorabilului site, despre care tocmai folosisem generic pluralul \"gasca\". dar nu inseamna ca este sau va fi si vreun mare creator vreodata, cat timp cel putin ce se vede mai sus sfideaza in mod vadit si foarte grav gramatica limbii romane. si este suparator ca se intampla asa tocmai cu cineva care pretinde ca scrie o posibila opera de arta in aceasta limba. dorinta de a scrie ceva special nu inseamna ca trebuie sa recunoastem apriori dreptul cuiva de a mutila limba in care se exprima tentativa respectiva de arta. si tot ce am incercat a sugera ca un fel de critica nu inseamna neaparat inchistari intre ziduri de beton, dra adriana, inseamna cel mult un semnal de alarma pentru revenirea la modestie si la bun simt. nu ne putem permite sa intoxicam in plus, si nu putem tolera dezmatul si atentatul impotrivalimbii in care vorbim. ca doar nu suntem papuasi. si sincer, daca asta de mai sus este poezie atunci eu sunt lomonosov. daca 95% din ceea ce am lecturat pe siteul asta este poezie atunci eu sunt g verdi. copii palide in nuante soresciene, a la nichita, labis, bacovia, paunescu si alti cativa. asta se degaja vadit din ceea ce multi pe aici intituleaza poezie. si ma refer la ceea ce are cat de cat valoare. nu ma refer la balast. unde este originalitatea? unde sunt mesajele? unde este de fapt creatia?...

corvine gresesti nu-s 20,30 de persoane care se comenteaza is mai putine nu ai pus la socoteala clonele

oare nu esti suparat cam tare ca nu te apreciaza lumea? de cand si pana cand poezia se reduce la reguli? eu cred ca e vorba de stari de sppirit si de exprimarea lor, de traire si exuberanta, durere dor si altele. de simtire. daca nu simti eu yic sa te lasi de poezie, poate mecanica e ceea ce cauti...

ete fas. miroase poezia de la distanta ce sa zic.

textul are primele 2 strofe foarte reusite. imi plac foarte mult. credeam insa ca va continua altfel, cred ca dupa primele 2 strofe devine un pic prea descriptiv si personal. oricum eu pastrez cu mine cele 2 strofe, pentru ca merita.

abia acum vad comm-ul tau. multam de sustinere si apreciere. nu sunt adeptul parerilor numai de bine, nu asta e scopul, stiu ca mai am multe de facut. dar ma bucura orice critica pertinenta. si incurajarile.