corvin-cristian neacsu

Am învățat sărutul printre focuri bengale desenând cratime fugare pe abdomenul tău, mai amețitor ca orhideea și mai pur ca orice alt cristalin, și-am învățat să te țin în brațe nu așa cum știam

Știu că eram nefericit în arestul de după noi, auzeam larme obscure împingând în ziduri, zăngăneau lanțuri trofice mușcându-mi timpanele, vuiete masochiste licitau pentru adevăratul preț al

Prăvălit în ploi de nuferi, Faraoni cu sânge negru mă condamnă să-i înfrunt, Nedorind, să ard dorința, Neștiind, să uit uitarea, Nevisând, să vină visul Mortului din care sunt. Rătăcind în

insațiabili, mâncasem ochii scoicilor de pe catargul unui velier andaluz, acum eram orbi și glasul meu stivuia șoaptele epavelor mirosind a șampanie ocazională, eșuată la un loc cu

Privesc din urmă cerul sortit să cadă-n ploaie Și stelele își varsă tot oful peste beznă, Nu am nici o umbrelă și simt rece pe gleznă Privind tăcut în sus, cum curg mii de șiroaie. Și-aud din

Nu mai știu de ce tac, de ce ics, de ce joi, Adun pe silabe ce mai aflu prin ploi, Din tine mi-am dat de nevoie, mereu, Arde-m-ar focul din tu și din eu, Te respir, te îngaim, te alint în

din întunericul simțurilor adormite neștiind de ce Invizibilul Semn mă mai cheamă la el: poete! trupul acesta-i femeia!... închină-i-te!... să ascult porunca, metamorfoza docilei nesupuneri ar

Venisei ca un fulger globular din senin Când eu nu mă mai așteptam nici pe mine, Stăteam neghiob în intersecția perfectului simplu, Așteptând izbăvirea vreunui gerunziu de ocazie, Îmi număram ca

Iată că m-ai transformat în altcineva din mine. M-ai amăgit secundă și secundă și secundă. Deși ele încă nu existaseră până la noi. Mi-ai zâmbit a dragoste. M-ai unduit a fuior de senzații. M-ai