jumătăți

aș fi renunțat la ultima strofă, vine cu un adaggio care nu aduce nimic tablourilor de mai sus, dar mai ales că finalul ar fi fost bine secționat la versul \"și ne împrumutăm unul altuia trăsăturile\". fiindcă pe asta se calează ideatica din text.
cred că ar fi mers altfel spus \"filme rele\" (slabe, proaste, ieftine, banale, anodine, nereușite, kitsch etcetc, alegi tu ceva). și nu știu cât de potrivită este acea \"oglindă de marmură\", ce mult rama ei ar fi din marmură. iar la muzica lichidă, am citit fluidă.
impresia este, în tot textul, că intri într-o lume de materii-lucruri-stări care se lichefiază și curg unele într-altele, se dizolvă, se amestecă și capătă trăsăturile celeilalte-celuilalt, osmoză aproape perfectă.
ela

: leo:
1.îmi place întunericul fiindcă el este radioactiv
sinestezic???
sorb încet
2.pipăind cu papilele fiecare moleculă-din cate stiu eu, papilele reactioneaza chimic la molecule. nu prin pipaiala.
dar oricît de mult oricît de des-inutila explicatia
3.admir
imperfecțiunea
văd oameni pe stradă și îmi dau seama că nu pot fi secționați-o mica gratuitate, parerea mea.
nu stiu, sa mai continui cu citatele?

in ce priveste ultima strofa, m-am gandit sa o las deocamdata. in ce priveste celelalte observatii, o sa dau curs imediat, ai dreptate.

doar cu marmura adaug ceva, si aici zic ca marmura, in special cea de culoare inchisa e lucioasa si te poti reflecta in ea. si in generar marmura aduce o anume simbolistica.

da, marmura neagra. stiu bine. si m-am mai gandit ca daca mergi acolo pe o reflectare abia vizibila, posibila, poti lasa asa.

Leo, o mare limpezime a discursului. Știi că nu te-am acuzat prea des de asta...:) Dar aici e ”cleștar” :)
Apoi îmi place foarte mult cum te joci cu incompletitudinea ontică, pe ideea de jumătate.
De imagini, metafore and stuff ți-au spus restul, și probabil vor mai spune. Oricum, emoționante și surprinzătoare. Eu am rezonat.

Fug la lucru,
Victor :)

\"fumez\" \"beau\" \"simt\" \"ascult\" \"muzică\" \"citesc\" \"admir\" \"eu exist\"?...
\"ochii îi folosesc doar pentru a mă întoarce în întuneric\"
\"și sap morminte pe măsura cuvintelor\"
afirmații grave, ca un elogiu adus separării dureroase a cunoscătorului de... cunoscut...consecință firească a *tăierii* luminii... in felii...planuri ale perceptiilor grosiere...
deosebit finalul

\"eu exist
întotdeauna mi-a plăcut să cred că mă înșel
pentru că doar așa dragostea noastră ar fi putut să fie
o iluzie\"

aici iubirea coboară în...lucruri... \"jumătăți\"!...

\"ascult muzică\"...

Și eu cred că finalul face toată poezia, deși cam alambicat filozofic, iar în rest sunt stări care pun la îndoială inserția autorului în societate :) - de genul beau, fumez, mă uit la filme, văd că altceva nu prea mai face un poet în ziua de azi.

stefan, multumesc de atentionari. orice tecst e perfectibil, pana si acesta. am mai modificat pe ici colo.

victor, incantat ca apreciezi limpezimea. si ma bucur ca ai intuit miza textului. cu toate ca nu-i chiar asa greu.

ioana, intotdeauna ragazul tau sub tecstele mele e o delectare. multumesc pentru aprecieri.

alina, desi scurt, pare ca destul de complet. se simte biografismul, zici...
merci de com.

Leonard, ceea ce am văzut citind poemul a fost o construcție picturală, un tablou în mai multe acte, întregind, în final, scenariul unei singure ființe. Mi-am imaginat un proces creativ pollokian, un vrăjitor de cuvinte aplecat asupra pînzei pe care urmează s-o coloreze (poeticește, bineînțeles). Tu nu știi, însă eu, atunci cînd compar între ele artele și le răsucesc într-un joc imaginativ, sunt sub semnul plăcerii pe care mi-o provoacă un anumit text. Ce am vrut să spun e că mi-a plăcut:)

artele sunt legate imuabil intre ele. nici nu cred in arta de sine statatoare, intotdeauna invata sau se completeaza una pe alta chiar si atunci cand se delimiteaza limitele sunt de alte ordine, nu la cel ideatic sau ca viziune. multumesc, bucuros ca aam transmis ceva acolo!

Autoportret interesant, descriptiv pe alocuri, alteori plin de candoare:
\"și nu știu de unde vin aceste lucruri/nu știu dacă din partea de sus a plămînilor/sau din cea de jos/și nu știu nici care jumătate a rămas în mine\"
Fain.

multumesc frumos de trecere. autoportretul asta, ca orice tablou, este si descriptiv - evident - dar cu atat mai introspectiv. intotdeauna elementele care il compun se afla dedesupt, la suprafata e doar culoarea. multumesc de citire.

fiecare cu peretii lui :)

mie imi place si aici, fiindca joaca de aici vorbeste in alt fel despre mine. in alta ordine de idei ma bucur ca ma citesti.