Lavinia Micula
Verificat@lavinia-micula
„””Dimineața el pleca la celălalt capăt al casei/de unde se întorcea cu două cești aburinde/și cu aripa acelei păsări necunoscute”” Nicolae Adam / ”Cum nu murim niciodată””
Poți locui în gândul meu. Nu plec. - 2004, debut în "Symposion", suplimentul de cultură al cotidianului ieșean "24 ore" - 2004/2005, publicații în volumele colective de cenaclu "Virtualia 3" și "Virtualia 4", Editura PIM, Iași, coordonate de Alina Manole (pseudonim thais teodorescu) - 2007, publică în Revista ARCADA, iunie…
”Ce să fac mamă cu timpul meu?
Să nu pleci azi.
Azi merg la teatru la capitală și spun poezii..nu pleca azi!
Troznește lemnul din casele mâinilor mele sar așchii în drum și din drum mușcă din nou lacrima.
Când paserea se desface la aripă aerul doare
dar paserea deși știe asta
se ridică.”
Pe textul:
„Serafim - Schimbul de pasăre - Florian Silișteanu" de Eugenia Reiter
Recomandat”cum ei erau condamnați să se atingă doar o secundă:
atât cât ziua nu era încă zi, iar noaptea nu era încă noapte
definitiv”
te citesc pentru senzitivitatea versurilor și aura lor de poveste.
Pe textul:
„never after" de Mariana Pancu
Pe textul:
„semne pe suflet" de Teodor Dume
te avantajează textele care lucesc, fără să fi folosit material sclipicios. acesta este unul dintre ele.
Pe textul:
„poema pentru 5 nov. 14" de Leonard Ancuta
RecomandatFrumoasă imaginea cu laptele (mai puțin pescuitul).
O am si eu pe undeva prin gîndurile (textele) mele. Nu de alta dar chiar am probat-o să văd cum este :)
Pe textul:
„alt eu închis" de maricica frumosu
Pe textul:
„Parasuicid" de Lavinia Micula
RecomandatMultumesc.
Pe textul:
„P.S." de Lavinia Micula
Pe textul:
„Felul în care ne despărțim dimineața" de Lavinia Micula
Te citesc cu plăcere.
Pe textul:
„october" de Folea Maria
Recomandatsunt imagini pe care le-aș putea lipi cu ușurință amintirilor mele:
”haina mi-e lipită de oase, întunericul îmi linge fața și mâinile cu limba lui aspră
un drum ce nu se mai termină se întinde între mine și casă
încerc să îmi imaginez ușa cum arată'ntre oase,
mă simt atât de departe de casa mea pustie, cu pereții cusuți de pământ și flori și vânt și cer fără stele, bârne de lemn din copaci ce nu mai cresc”
Pe textul:
„home(less)" de Petru Teodor
Recomandatdistanțele astea ale tale sunt precum apele care cuprind uscatul, cîte puțin, în fiecare zi.
Pe textul:
„Poveste " de Lavinia Micula
amintirile se înalță asemenea zmeului din gînduri. Rămâne sfoara nevăzută care ne leagă de locurile acelea înalte și albastre.
mulțumesc.
Pe textul:
„Sare amară" de Lavinia Micula
Pe textul:
„Magiun pe pâine 67" de Anni- Lorei Mainka
RecomandatPe textul:
„hărți pentru deșert. no roots." de Daniela Davidoff
RecomandatMi-a plăcut și fotografia aleasă.
Pe textul:
„sat aproape gol" de Teodor Dume
Sunt atîtea boli...ale sufletului. Hai să n-o trecem de cealaltă parte a acestui suflet. Amintindu-mi, acum, de cuvintele lui C.G. Jung ”cine privește în exterior visează; cine priveste în interior se trezeste”, mă gîndesc la faptul că nu poate fi chiar atît de dăunătoare acea singurătate; pentru cine o poate duce. Desigur ca undeva este nevoie de un echilibru.
E trist că atunci cînd omul rămîne el cu el, își simte aproape sfîrsitul, mult mai aproape decît propria ființă.
( mai ales că spuneai mai sus:” singurătatea este o nerecunoaștere a propriei ființe”.)
o seară frumoasă!
Pe textul:
„Singurătate" de Cristina Rusu
”Dragostea, acest continent reîmpreunat din insulele singurătăților noastre. Aici, doar aici respir porția mea de oxigen obligatorie. Nu știu dacă e la toată lumea așa, însă inima mea are plămîni din construcție. Nu te da mare, ești doar un instrument. Oamenilor fericiți cu adevărat le place singurătatea. În aceeași măsură în care le este necesară.”
subscriu :)
Pe textul:
„Singurătate" de Cristina Rusu
Eu cred că n-o să mă vindec vreodată cu toate ceaiurile din lume încercate. Azi dimineață am savurat aroma de white tea & raspberry :)
Pe textul:
„Felul în care ne despărțim dimineața" de Lavinia Micula
Pe textul:
„Călugărul" de Lavinia Micula
