Lavinia Micula

oamenii care pleacă își măsoară ultimele clipe în păsări toată lumea vorbește despre păsări în ultima vreme parcă ar avea ceva în comun pe urmă se face întuneric și pasărea umblă ca un om cu

copiii nu vin pe lume prin mamale lor ei trec dintr-o oglindă în alta și nici nu i-am văzut bine au vorbe multe nu le învățăm ușor sunt atât de mici încât credem că lumea de unde vin nu

Am învățat să număr în gând fără să pun la socoteală restul atunci când voi înceta să fiu clepsidra care îți măsoară trecerea

în pântecul mamei când am fost am rugat-o să mă lase un timp să meditez la ceea ce voi face după ce nu voi mai fi

caută-mi gândurile lipsă am uitat sa semnez condica în dimineața aceasta spectrală pentru că ai lăsat-o dincolo pe partea cealaltă de lună știu mă vei pedepsi iarăși cu mișcarea haotică a

cuvintele tac adormite sub pervaz Cineva mă visează păianjen Singurătatea justifică liniștea trupului Inalț zmee numai așa te pot atinge

poate că tu ai fost esența celui mai străvechi poem - torente de cuvinte silențios cazute-n mine poate că tu tăceai în fiecare zgomot destrămat sub pașii mei în versurile atât de albe încât se

In gândurile mele pentru tine Păsările au anulat zborul Șerpii au irosit mătasea Sincronic fumuri onirice Vremelnic au purtat pe ape Gândurile acestea In care mai sunt odăi destule Pentru

Am pus puțin albastru intr-o ceșcuță- pentru lună Acolo mă voi întoarce cu prima pasăre-cursă pentru că am lăsat la colț de stradă o parte din cuvintele nespuse crescute peste noapte-n parăsite

el mă privea și-avea să-mi spună că n-am pus apă la flori de o lună că am crescut viermi cu prost obicei de tandrețe-n culori că s-a lăsat mucegai de iubire pe drum de aici și până la

ți-am tot lăsat p.s. -uri din astea nu uita să. cele mai multe. și uitarea se instala ca un șarpe tot mai roz la sînul nostru nu uita de mine. cumpără miere. nezaharisită. las-o pe masă. nu

toate iubirile se termină cumva. A noastră nici n-a început. E o iarnă continuă în care port rochii lungi, liliachii, cu nasturi mici din os, visez la flori de mai și stau în bocanci. Un moment

acut cîmp de brîndușe cît vezi cu ochii nevoia mea de tine este violet și mîncarea pe care o las cîinelui lanul de grîu copt laptele pentru pisică dacă pun o picătură sub limbă devin

înghițitorul de săbii ascute obiectul cu limba exersează moartea de cele mai multe ori mă ridic pe vârfuri slăbiciune a lui obișnuiesc să las gust de metal necunoscut când sărut ultima

Între noi o femeie cu fundul mare batic verde crud și două plase de billa legate cu sfoară stă nemișcată așa cum aș rămîne eu pentru prima oară în brațele tale Ne privește cu plăcerea

pentru că am refuzat marea în schimbul acestui bărbat voi sta lipită de spatele lui să curgă sare iodată din mine am să păstrez între coapse astrul zilei pînă va deveni astrul nopții el

Octombrie este un fel de a mă desprinde cu ușurință de oricine Lângă mine stă pasăre cu umbră murdară și copac tăiat Bărbatul pe care-l iubesc își curăță ochii pe interior așa cum se mătură

duc ferestre de corabie fără încărcătură în colțurile orelor fiecare spectru de val marchează drumul marea frunzărește aerul întrebător faruri ascuțite orbesc vremelnic nepăsarea