Si lasa-te visului, poeziei asa cum ti-a fost data de talmacirea propriului suflet... e aici o respiratie-inspiratie... altfel sa scrie altii, tu trebuie sa scrii ca tine...
Am vazut ca esti din Timisoara... este orasul unui vis al meu spulberat... vezi tu, de nu m-as fi invins, de nu m-as fi luptat cu mine... de mi-as fi parasit marea... n-am putut sa rup in doua... fara mare aproape as fi murit... si mi-e draga viata... dar si fara iubirea cea mai iubire - greu se supravietuieste....
trupului meu\"
mi se pare extrem de prozaic.
Te-aș încuraja să lași o idee să curgă mai mult chiar dacă te va surprinde prin meandrele ei.