october

mâinile mele când nu te au devin crengi moarte detalii insignifiante ale unui peisaj pictat naiv și gândurile mele îți cad pe umeri ca ploile ce nu se mai usucă iar eu aici nu-ți scriu. aici doar îmi lipesc palma de palma ta și-mi las senzațiile să-ți cresteze pielea să curgă-n tine ca printr-un portal sau chiar și prin fereastra spartă pe care mi-o desenezi pe corp în fiecare oră așa ne împărțim și aerul, și fricile. și-atingeri și fragmente de cuvinte și rănile mele cusute cu părul tau și rănile tale lipite cu sângele meu și-ți cunosc fiecare deget din care-mi construiești trepte și poduri către tine pe drumul ăsta care nu se mai termină și din mângâierile tale-mi fac cutii în care-apoi îndes dureri și le leg strâns ca sa le pot lăsa în urmă în lumea pe care plutim amândoi fără să știm unde ajungem și-n timpul pe care o să-l pliezi pentru mine ca să ne fie mereu acum și-apoi târziu în noapte îți spun tudor tu dori și tu-mi zâmbești în timp ce strig multe lucruri urâte și-mi înfig în tine gheare și colți de sălbăticiune și tot în brațele tale mă ghemuiesc și adorm ca-ntr-o vizuină caldă bine ascunsă