august

când vreau să te ating în fiecare fel e cum aș atinge ploaia fără s-o pot strânge între degete și-n serile în care mă ghemuiesc în tine obiectele îmi joacă haotic prin fața ochilor până devin un amestec fără sfârșit sau început și cu tine de mână m-am tot plimbat prin cele mai stranii vise încurajându-ne reciproc apăsâdu-ne tălpile pe orice am fi călcat ignorând stările de agregare în pământ ne afundam până la gât ne ridicam unul pe celălalt speriați dar râzând, pe apă umblând fără nicio problemă, cu mai multă siguranță decât însuși gizăs și-așa alergam apoi unul prin celălalt ca printr-un oraș imens și fiecare groapă din asfalt ascundea o pungă de aer în care ne respiram povestindu-ne ce vedem ce simțim ce auzim, cu pași mici/multă atenție, să nu pierdem vreun detaliu. în locurile alea unde nimic nu mai e cum am învățat că e ne țineam în palme unul pe celălalt ne deschideam ca pe-un șir nesfârșit de cutiuțe cu surprize și când mă mai găsesc sfâșiindu-mi pielea, pierd ore uitându-mă cum tot ce am pe dedesubt se revarsă pe gresia din hol- sânge, zâmbete, frânturi de atingeri, tu