Jurnal
Poveste
1 min lectură·
Mediu
Împreună suntem o pasăre și nu știu unde zburăm.
Cînd aveam 7 ani îmi doream un zmeu al meu. Numai al meu. Să nu se mai întoarcă din cer. Să fie liber.
Pe la 16 ani aș fi vrut să fac dragoste. Așa cum fac femeile care mor-din-dragoste. Care nu mai vin înapoi. Niciodată.
Dragostea asta și mirosul florii viței-de-vie și irișii sălbatici și cîmpiile nesfârșite aveau ceva în comun.
Ai venit și am știut că esti
Tu
Când ajungi în viața cuiva rămâi pentru totdeauna.
În a mea vei rămîne atâta vreme cât am să-mi prind părul cu oasele tale
Și n-o să doară nimic.
La moartea noastră va ieși din gura lumii un ou
Gol pe dinăuntru
Să avem loc.
Alege tu o așezare pentru asta
În curând vom fi doi fluturi cu sânge de om.
024036
0
povestea de dragoste a laviniei micula are un drum special în poezia de cea mai bună calitate. azi când mii de inși și au făcut edituri publicând antologii în schimbul unui milio azi când în fiecare cartier există o uniune a scriitorilor...azi...e aproape imposibil să mai vezi să auzi cum bate inima în timpanul ditanței. și vine lavinia micula și aprinde lumina. prin această ureche trece un mărfar! e poezia acestui autor timișorean aproape ignorat...total și total pe nedrept! citim poemul in aceasta seara de joi 14 august incepend cu ora 8 pm la matinal ( in romania...parca 15 august ora 6 dimineata)la www.radioteiubesc.com