Poezie
Orice asemănare cu tine este
1 min lectură·
Mediu
eu nu știu să trăiesc în lipsa ta
e ca și cum m-ai fi hrănit toată viața
cu ploaie
iar acum mă anunți că vine o secetă
mare mare pentru următorii
nu se știe câți ani
nu știu să mă leg la șireturi
să apăs butonul din lift
să stau pe loc dacă e roșu
nu știu să mănânc cireșe
să despart cu limba sîmburele de partea cărnoasă
să folosesc ambele mîini
să mă despart pe mine de tine
nu știu cum
să mă trezesc de dimineață
nu știu să-mi întorc hainele pe față
să mă spăl pe față
să fac față lunii decembrie
lui Moș-Crăciun
să ling acadele colorate
să fac seara floricele de porumb
să potrivesc apa la baie
să aprind să sting lumânări
să-mi iau un parfum bun
nu mai știu
îndelung să respir cu masca asta pe față
0107.681
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lavinia Micula
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Lavinia Micula. “Orice asemănare cu tine este.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lavinia-micula/poezie/14020048/orice-asemanare-cu-tine-esteComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mulțumesc, Manuela :)
lista continuă pînă în zilele noastre.
lista continuă pînă în zilele noastre.
0
în care simplitatea e artă pură. Plăcut, tare plăcut!
0
sunt unii clopotei de care nu vrei sa te lipesti
nici asa ca si copac dar nici asa ca si pasare
poemul acesta este un zgomot
infernal
din urechile căruia iese fum
miroase a copt a mar copt de inima
si iata o pasare care devine cel mai sonor clopotel al ecestui poem de dragoste semnat de o mare poeta
Lavinia Micula
nici asa ca si copac dar nici asa ca si pasare
poemul acesta este un zgomot
infernal
din urechile căruia iese fum
miroase a copt a mar copt de inima
si iata o pasare care devine cel mai sonor clopotel al ecestui poem de dragoste semnat de o mare poeta
Lavinia Micula
0
0
Silviu,
uneori, rareori, seara se întrerupe curentul electric. atunci, aprind lampa cu petrol(de la bunica) și cuvintele apar. mulțumesc.
Florian, pînă la urmă cred că știu de unde vine 7 acesta înalt. mulțumesc vorbelor tale.
Eugenia, mulțumesc.
uneori, rareori, seara se întrerupe curentul electric. atunci, aprind lampa cu petrol(de la bunica) și cuvintele apar. mulțumesc.
Florian, pînă la urmă cred că știu de unde vine 7 acesta înalt. mulțumesc vorbelor tale.
Eugenia, mulțumesc.
0
Frumos final. Si respiratia poemului e placuta. Dulceaga, dar placuta.
0
Mulțumesc, Ioana!
Imi pare bine că ai trecut :)
Imi pare bine că ai trecut :)
0
Îmi place cum din cuvinte simple se zămislește o poezie ...
0
mulțumesc Alina,
te mai aștept :)
te mai aștept :)
0

Ceea ce m-a surprins e că printre construcții nu sunt metafore, în final poemul e metafora în sine, ești acorată la realitate, la robinet, la cireșe, la acadele, la parfum. Toată cascada de pierderi și nevoi este ca un bilanț, sentimental, desigur.