Poezie
Cu urechea lipită de laringele lupului
V
1 min lectură·
Mediu
ne vom împerechea cu propriile oase
până la urmă vorba că lupul a fost creat pentru a suge singurătatea lunii
nu este o vorbă în vânt
este vorba mea
dacă stai câteva ore fără să vorbești într-o seară ca asta
poți uita limba maternă, primele cuvinte care erau zgomote mari într-o gură prea mică,
prima dată când te-ai uitat în oglindă și ai văzut imaginea ta răsturnată
și ai zis că nu te vei mai întoarce acolo vreodată
pe mama și pe tata, primul animal care ți-a lins aspru obrazul și o parte din buze
prima fântână din care ai băut cu palmele descoperind prima figură de stil
prima ușă pe care ai deschis-o și s-a închis inexplicabil a doua zi la loc,
prima oară când ai văzut marea-neagră și ai țipat cât ai putut
tataaaaaa bagă-mă si pe mine în baltă
primul inel pe care l-ai pus pe deget și s-a făcut sufletul nevăzut
dacă stai tot timpul ăsta cu urechea lipită de laringele lupului
ți se face dintr-o dată pentru prima dată foame în lume
022.872
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lavinia Micula
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 177
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Lavinia Micula. “Cu urechea lipită de laringele lupului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lavinia-micula/poezie/14004539/cu-urechea-lipita-de-laringele-lupuluiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AGAGAlexandru Gheție✓foarte faină imaginea lupului care suge singurătatea lunii. la fel ultimele 2 versuri, adică modul în care ai ajuns la ideea de foame, poftă, viață :). între - acele "prime dăți când..." sunt ok redate, nici prea multe, nici insuficiente... cred că ai reușit să închizi într-un cerc esențialul. de aceea plec din textul tău, fac o tură prin copilărie, mă contopesc cu propriile oase și mă închid în... "laringele lupului" :)
0
LMîntre timp lupul și-a găsit haita :) așa că, sunt mai mulți care sug aceeași singurătate.
mulțumesc.
mulțumesc.
0