Poeții sunt un fel de lebede cu lanțuri

El a desenat îngerul din dreapta ceilalți nu cred că știe să facă ciorapi cu dungi ochi albaștri rochii scurte în curând va desena aerul de jur-împrejur o să-i ia ceva timp - trebuie subțiat El crede că poeții sunt un fel de lebede cu lanțuri în loc de picioare (asta pentru că s-a grăbit) că aripile cresc în capu' nostru ca vedeniile în starea de veghe că poeții văd peste tot fluturi dacă se aruncă în aer cu floricele Îi place cafeaua din cana neagră cu lapte-praf și scorțișoară are răbdare cu nopțile în care nu sunt mă reface ca și cum are memorie bună știe cum îmi place să mă țină de mână Odată a văzut un zbor fără pasăre și nu era nimic ieșit din comun de atunci mă desenează jumătate femeie jumătate lună Nu se supără dacă de trei ori pe săptămână are bere fără alcool și alune știe cât îmi plac florile de câmp într-o zi mi-a cules de nu le-am putut ține El îmi aduce steaua polară la pat dacă vreau chiar dacă pentru asta nu mai crede în sf-uri un timp De exemplu, când a plecat pisica noastră de tot a știut prin analogie că despărțirea poate fi un stomac pe care îl purtăm în celălalt stomac adânc și lung am vorbit despre asta fără să-mi ceară nimic el