Anestezie...toamna

Cad toamna cuvintele din noi ca frunze încă vii din ramuri înghețate. Cad peste noi cuvintele lipsite de vlagă, uscate de sens, cad peste noi fără oprire, plonjând resemnate-ntre ploi. Se scutură tristeți de pe inimi coagulând roșu pe străzi și prin pomi. De ce nu reușesc s-adorm? Să-mi așez capul pe bolta-nstelată și să pătrund în ea fără trup...