Poezie
Cripta de fier
1 min lectură·
Mediu
Aceștia sunt pilonii minții:
negri,tăcuți,
atârnând
de bolta abruptă
ca un semn de întrebare.
Rugina mușcă din
inimile lor
ca un cal.
E atât de întuneric aici!
Mi-am rătăcit nordul.
Cu un țipăt jalnic
și-a luat zborul
ca un liliac.
În mine mai
locuiește
doar vestul.
Aici începe marea.
Verde,ursuză,
azvârlinu-și în stânci
valurile pline de ură.
La răsărit nu mai încape nimic.
Uneori doar un soare speriat,
sfârâindu-și în sânge
galbenul de mămăligă.
Cât aș vrea să mai
cred în tandrețe!
Între trecut,prezent și viitor
vânturile
au rupt timpul
ca pe-o hârtie.
În timpanul lui locuiesc EU.
013.524
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laura Boletti
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Laura Boletti. “Cripta de fier.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laura-boletti/poezie/76322/cripta-de-fierComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
\"La răsărit nu mai încape nimic.
Uneori doar un soare speriat,
sfârâindu-și în sânge
galbenul de mămăligă.\" daca este o descriere a rasaritului de soare, ma declar entuziasmat de asa portie de originalitate!
mesaj personal: tizule moldovan, iar ai intarziat!:)